Drept & Internet - noutati si opinii

Dupa cum anunta comunicatul oficial :
Au fost sanctionate, in ordinea cronologica a aplicarii amenzilor: S.C. Managementproiect S.R.L. din Targu-Jiu, S.C. Curtea Veche Publishing S.R.L. din Bucuresti, S.C. Elitech Mit S.R.L. din Oltenita, S.C. E-Student Consult S.R.L. din Bucuresti, S.C. Chris&Chris Solutions Co S.R.L. din Bucuresti, S.C. Ghizbi S.R.L. din Bucuresti si doua persoane fizice din Bucuresti. De asemenea, deoarece nu a furnizat informatiile solicitate de ANRCTI, S.C. Westfloor Profesional S.R.L. din Bucuresti a fost sanctionata cu amenda in cuantum de 1.000 lei.

Numele firmelor nu imi zic mare lucru, in afara de Curtea Veche, de unde am primit si eu in trecut niste spam ( daca nu stiti ce e aia, ma refer fie la sunca mea preferata - super tare intro-ul!, fie la altceva. (ca mesaje comerciale nesolicitate, cum zice legea romana, numai autoritatile poate sa zica daca au trimis au ba).

Sigur ca probabil cei mai multi o sa zica (asa cum s-a comentat si la insemnarea trecuta): amenzile sunt prea mici, firmele sunt prea mici, tot se trimite spam. Asa e, dar e mai bine decit nimic. Sa nu uitam ca acum jumate de an, oricine se plingea spunea ca nu s-a dat nici una. Cred ca incetul cu incetul o sa mai miscam si noi. Sa nu uitam insa ca limita amenzilor este stabilita prin lege si daca se vor amenzi mai mari, trebuie sa se modifice legea.

Iar eu, consecvent principiului ca orice cale de sesizare trebuie incercata, dupa ce am incercat varianta ANSPDCP (cu semi-esec) si ANRCTI (cu semi-reusita), m-am plins saptamina trecuta si la baietii de la IAB Romania, dupa ce am inceput din senin sa primesc niste spamuri de la unii din baietii din club. Ca doar nu o fi adoptat degeaba recomandarile pentru email marketing sau centrul de suport si sesizari … Asteptam raspunsul.

Tot pe tema mesajelor comerciale nesolicitate, asa cum sunt definite de legea romana am avut o discutie interesanta cu Silvia, care sustine o interpretare limitata a sintagmei “comunicarile (…), efectuate de un tert independent fata de persoana in cauza.” In mare sunt de acord cu ea, mai ales pe modul in care textul din directiva a fost implementat - vezi mai jos intreaga argumentatie - dar cred ca si alte opinii sunt binevenite.

Read more »

Autoritatea romana in domeniul protectiei datelor cu caracter personal (ANSPDCP) a dat anul trecut o amenda companiei Vodafone in cazul trimiterii de mesaje comerciale nesolicitate prin SMS (cunoscut ca spam SMS sau m-spam).

Decizia nu a fost publicata pe site-ul Autoritatii, dar informatia a fost facuta publica saptamina trecuta pe bizcity:
„Compania a fost sanctionata cu amenda in cuantum de 1.000 lei pentru savarsirea contraventiei de prelucrare nelegala de date personale, precum si cu amenda in cuantum de 5.000 lei pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 13 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice", spune Alina Savoiu, seful biroului juridic al Autoritatii Nationale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP).

Contraventia precizata la art 13 alin 1 lit l din legea 506 se refera exact la trimiterea de mesaje comerciale nesolicitate prin orice metoda automata. Partea care continui sa nu o inteleg si care mi se pare o piedica suplimentare este obligativitatea ceruta de Autoritate, in cazul prevazut de legea 506, a trecerii printr-o procedura stipulata prin legea 677, adica:
“Potrivit legii 677 din 2001, privind protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, utilizatorii de telefonie mobila isi pot exercita dreptul de opozitie, adresand o cerere scrisa, semnata si datata, operatorului in cauza, care este obligat sa raspunda in termen de 15 zile. In caz contrar, utilizatorii se pot adresa ANSPDCP.”

Deci desi as primi mesaje comerciale nesolicitate si deja s-ar fi indeplinit conditiile cerute de lege pentru contraventie, eu tot trebuie sa cer sa fiu desubscris - o conditie suplimentara pe care legea nu o prevede. Atat pe legea 506/2004, cit si pe legea 365/2002. Gresesc undeva ? (de altfel aceleasi idei le-am precizat inca din 2007 prin intermediul unor sesizari din partea APTI)

Ati intalnit probabil deseori intr-un contract online o sintagma de genul: ” XXX poate modifica acesti termeni si conditii la anumite intervale de timp fara a anunta Clientul personal. Astfel de modificari vor fi aduse la cunostiinta Clientului prin afisare pe site-ul web la www.khwqfuidqwld.ro” sau variante ale acestuia
Hai sa o numim “modificarea unilaterala a termenilor contractuali".

Marian ma chestioneaza printr-un comentariu la o alta insemnare daca o asemenea clauza este valida sau nu. Cred ca este o problema care merita un pic profundata.

Raspunsul meu ar fi ca as considera o astfel de clauza problematica si chiar abuziva fata de consumator. Cel putin din 2 motive:

1. In primul rind daca vorbim de niste termeni si conditii care exista doar in footer-ul site-ului (deci care nu sunt luati la cunostiinta de un abonat sau de o persoana subscrisa la un asemenea site printr-i actiune in acest sens), cred ca este discutabil daca putem vorbi de un contract care sa-i fie opozabil consumatorului. (am mai precizat de ce). Acesti termeni si conditii prezinta importanta in primul rind pentru obligatiile de informare impuse de legislatia romana (si care nu sunt putine, unele le-am mai punctat si in trecut).

2. Haideti sa presupunem insa ca e vorba de un contract “acceptat” cumva de internaut. In al doilea rind modificarea unilaterala a unui contract se poate face doar daca este stipulat in mod expres in contract. In situatia unui contract de adeziune propus de comerciant, consumatorul este clar pus intr-o situatie inferioara, tocmai de accea legislatia pentru protectia consumatorului si cea a clauzelor abuzive este din ce in ce mai dezvoltata de UE.

Deci introducerea posibilitatii modificarii unilaterale, fara informarea abonatului siteului, intr-un astfel de contract de adeziune - mie imi miroase a clauza abuziva.

Dar trebuie mai mult decit sa miroasa, asa ca daca ne uitam la Legea privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori (versiune rasmodificata si republicata in 2008) observam in anexa ca sunt considerate clauze contractuala abuziva cele care :

a) dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract.
(…)
Prevederile acestei litere nu se opun, de asemenea, clauzelor prin care comerciantul isi rezerva dreptul de a modifica unilateral clauzele unui contract cu durata nedeterminata, in conditiile in care comerciantul are obligatia de a-l informa pe consumator, printr-o notificare prealabila transmisa in termen rezonabil, pentru ca acesta din urma sa aiba libertatea de a rezilia contractul;

Sigur, ca nu stiu daca exista practica judiciara in Romania in domeniu, dar un caz din 2003 din Franta - Association Familles de France vs. SA Pere-Noel.fr et SA Voyages Pere-Noel.fr ne arata cum Tribunalul din Paris a considerat o clauza similara ca fiind abuziva :

“Père-Noël.fr se réserve la possibilité d’adapter ou de modifier à tout moment les présentes conditions générales de vente. Les nouvelles conditions générales seront portées à la connaissance du client par une nouvelle édition du catalogue”

Pentru cei interesati, erau si alte clauze interesante care au fost declarate abuzive.

Comerciantii vor intreba atunci - si cum facem sa modificam conditiile - simplu, dupa ce le modificati, puneti o extra bifa cind se logheaza oamenii unde trebuie sa bifeze ca sa ia la cunostiinte de noile conditii. Sau o informare prin email sau prin sms. Sau cumva.

Deci Marian: Ai dreptate! ;) dar blogul nu doarme (doar ca-s prins cu mai multe prezentari si lucruri de scris acum).

In ultima vreme vad ca chestiunile legate de conflictele de marci si nume de domenii devin din ce in ce mai la moda. Mai multi amici ma tot chestioneaza pe teme de genul asta.

O privire asupra ultimelor zece decizii ale WIPO pe numele de domenii .ro (disponibile pe site) ne arata, intr-adevar, ca trecem de la cazuri clare de cybersquatting, ca chestiuni mai complicate unde utilizarea leala a domeniului sau alte conflicte comerciale fac aceste cazuri mult mai complexe. Sa trecem citeva in revista :

1. Cu siguranta cel mai interesant este cazul moment.ro, decis de curind, in care este primul caz in .ro din fata WIPO in care o persoana privata cistiga impotriva unei marci pe exceptia unei utilizari personale a domeniului.
In primul rind sa notam ca in acest caz Panelul a acceptat posibilitatea ca Raspunsul (Intampinarea) sa fie trimisa si in romana, desi pina la urma titularul nu a utilizat aceasta optiune.

Al doilea lucru care merita punctat este ca titularul domeniului a reusit sa demonstreze o utilizare necomerciala a domeniului, chiar in conditiile inexistentei unui site activ, si numai a utilizarii emailului.
Oricum - o argumentatie foarte buna a Panelistului care a decis cazul, dar si a demonstrarii utilizarii necomerciale.

2. Acesta nu este insa primul caz in care plingerea pentru un domeniu .ro este respinsa. Astfel in cazul Payzone.ro, plingerea a fost respinsa desi titularul numelui de domeniu nu a raspuns, ci doar pentru ca s-a intemeiat doar pe faptul ca titularul domeniului - persoana juridica- nu mai exista. In acest caz o actiune corecta ar fi trebuie sa fie in fata RoTLD si nu in fata WIPO.

3.Un caz respins mai interesant este subaru.ro, unde avem de a face cu un conflict intre titularului unei marci (chiar notorii) si o firma distribuitoare din Romania care a avut dreptul de a distribui marca respectiva. Panelul a considerat ca domeniul a fost inregistrat cu buna credinta si utilizat cu buna credinta, abia apoi urmind o utilizare cu rea-credinta. Aceast element combinat cu faptul ca exista un proces pe rol in fata instantelor romanesti, a determinat respingerea plingerii.

4. Poate cel mai complicat caz este cel legat de numele de domeniu desprecopii.ro unde avem de a face cu un conflict clar intre doua activitati comerciale. Decizia WIPO de a a acorda numele de domeniu celor ce detin numele desprecopii.com, dar si marca “despre copii” ne arata clar ca marca este mai puternica decit domeniul, in cazul de fata avind in vedere si similitudinea de subiecte a site-urilor. Sursele mele imi zic ca decizia a fost contestata in fata instantelor romanesti, deci se prelungeste conflictul.

Deci atentie pentru cei ce inregistreaza un nume de domeniu in scop comercial, sa faca o cercetare pe marcile inregistrate in Romania sa nu aiba ulterior vreo problema. Sa nu uitam ca suntem in UE, deci si o cautare in baza de date de marci inregistrate la nivel comunitar nu ne poate strica.

5. Evident ca in toate cazurile, mai sunt si persoane care par ca nu s-au trezit inca la realitate. Nu pot sa nu indic cazul numelui de domeniu lampeberger.ro
in care persoana care a inregistrat domeniul ii raspunde plingerii adresate tribunalului administrativ ca o sa-l vinda pe 10 000 de euro ! :>
Evident, a pierdut numele de domeniu… :p

Nu rareori sunt intrebat daca acei Termeni si Conditii, dar si un contract semnat printr-o bifa pe o pagina web este valabil. Tocmai de aceea am explicat in doua articole cit mai pe intelesul tuturor cum putem avea si conform legislatiei romanesti un contract cu un singur click.

Imi pare bine asadar sa notez ca cele spuse de mine sunt sustinute si confirmate de Inalta Curte si Casatie de Justitie care intr-o decizie din martie anul trecut recunoaste ca un contract prin care se achiztioneaza un domeniu in .ro, este un contract valid conforma legislatiei romanesti. Din pacate, ICCJ nu a inteles perfect sistemul contractarii si modul in care se manifesta acceptul celui ce cumpara domeniul (adica trebuie sa bifeze Sunt de acord cu Regulile RoTLD), insa a considerat ca si simpla plata a pretului reprezinta o agreeare a conditiilor impuse in contractul de adeziune.

Speta intreaga nu este extrem de importanta (era vorba de cineva care a inregistrat cu rea-credinta un nume de domeniu identic cu o marca a unei firme) pentru insemnarea asta, astfel incit o sa reproduc doar argumentatia relevanta din partea instantei supreme:
“Adaptandu-si legislatia cerintelor moderne ale comertului, Romania a adoptat o serie de legi acoperitoare in mare parte noilor exigente: Legea nr. 455/2001 privind semnatura electronica, Legea nr. 451/2004 privind marca temporala, Legea nr. 365/2002 privind comertul electronic, Legea nr. 51/2003 privind regimul juridic al contractelor la distanta.

Drept urmare, conceptul traditional de incheiere a contractului, cand partile negociaza fata in fata s-a modificat.

Multe dintre ofertele de contractare au la baza un contract tip la care adera ori nu consumatorul.

In cauza de fata contractul de achizitionare a numelor de domeniu a fost afisat pe Internet. Respondentul, prin achitarea pretului contractului, a aderat la clauzele prestabilite unilateral de ofertant.

Drept urmare calificarea juridica data de Curtea de Apel contractului incheiat - contract de adeziune este corecta, dat fiind caracterul sau sinalagmatic, cu titlu oneros, nenumit.”

Pentru ca am fost acuzat ca dau numai vesti proaste, astazi va zic una buna - cel putin asa o iau eu. ;)

Poate ca stiati ca Uniunea europeana planifica modificarea pachetului telecom - parte a acestui pachet este si directiva privind ePrivacy (Directiva privind viata privata si comunicatiile electronice 2002/58/EC).
Propunerea actuala a Comisiei (si in limba romana, avantaj pentru cei ce sunt membri), dar si Opinia recenta a Supreveghetorului European pe Date Personale (EDPS) ne arata 2 idei interesante care probabil ca vor fi si adoptate in final:

- introducerea unei obligatii de notificare pentru orice incalcare a normelor de securitate care duce la pierderea datelor personale procesate. Adica daca ti-ai pierdut baza de date cu clientii sau ti-au intrat hecarii in ea, esti obligat sa-i anunti pe fiecare din cei din baza de date de acest lucru. Deocamdata obligatia din draft se refera doar la operatorii de comunicatii electronice (citeste operatori telecom si ISP), dar EDPS sugereaza, in mod normal, extinderea ei la orice furnizor de servicii al societatii informationale (citeste website) care proceseaza date personale din categorii speciale (de ex. banic online, furnizori de asigurare sau credite pe net, etc).

- introducerea posibilitatii ca si persoanele juridice sa dea in judecata pe cei care trimit spam. Aici era vorba in principal de ISP-isti, dar si de asociatii ale consumatorilor. EDPS sugereaza chiar si posibilitatea unui “class action” (adica actiune concertata in instanta a mai multor consumatori). Ideea in sine nu e rea si cred ca mai ales asociatiile de consumatori pot sa joace un rol extrem de important in acest sens, mai ales ca are logica sa iei actiuni in momentul in care se pling mai multe persoane. Poate si RBL-ul va avea o alta importanta. Pe de alta parte, actiunea potrivit dreptului comun se va lovi de o gramada de probleme practice - de la necunoasterea acestor probleme tehnice de catre judecatori pina la durata mare a proceselor romanesti.
Dar ideea merita retinuta, iar daca implementarea romana a directivei se arata mai progresista, putem ajunge la niste rezultate concrete.

Dar mai e ceva timp pina cind se vor pune in practica toate acestea.

Ieri imi cazusera ochii pe un comunicat al UE care dadea rezultatele ultimul Eurobarometru pe tema protectiei datelor personale in UE.
Astazi, vad 2 stiri pe tema asta - ambele insa limitindu-se sa reproduca comunicatul AFP care reia datele din comunicatul de mai sus.

Ionut, care puncteaza chiar in insemnarea de astazi despre “Lectii invatate de massmedia de la bloguri: azi, surse si link-uri”, are dreptate. Partial, pentru ca inca lectia e departe de a fi invatata.

Asta pentru nici una din sursele de mai sus nu pun link la intregul studiu ( PDF, 4MB ) a carui frunzarire ne ofera de fapt date cu mult mai interesante decit comunictaul AFP (zic eu) si sublinieaza ceea ce am mai zis - Autoritatea romana face inca mult prea putin pentru informare si educatie in domeniul protectiei datelor. Un site functional si participarea in citeva workshopuri nu este suficient.

Sa spicuiesc insa din datele gasite despre Romania (comparativ cu restul statelor UE):

- Romanii sunt cei mai putini preocupati de a-si lase date personale pe Net (nume, adresa, data nasterii)- doar 42% au spus ca sunt preocupati pag 21
- Habar n-avem daca legislatia e suficienta pentru a rezolva problemele datelor personale pe Internet (36% au declarat ca nu stiu) - pag 23
- Suntem iarasi la coada clasamentului in ceea ce priveste numarul celor care stiu ca exista legi care iti permit sa ai acces la datele personale tinute de altii - 47% - pag 30
- 79% dintre respondenti nu au auzit de vreo autoritate in domeniul protectiei datelor personale
- desi am auzit de unelte pentru imbunatatirea securitatii pe Internet, 70% din cei care au auzit nu le folosesc - pag 42 si urm.
- in schimb 48% spun ca ar trebui sa fie monitorizati toti oamnenii atunci cind folosesc avionul pentru a prinde teroristii (fara aprobari de la judecatori (sic!), dar procentul se reduce la 19% daca vorbim de Internet si 21% pentru telefonie pag 48 si urm

E interesanta si o conluzie demografica cu privire la cei care resping astfel de monitorizari:
“Respondents who actively rejected the possibility to monitor personal data in the light of international terrorism were predominantly male, higher-educated and self-employed.”

Update: Mai exista un raport si cu privire la perceptia companiilor privind protectia datelor.

După ce doar in urmă cu câteva zile s-au năpustit ziarele româneşti să preia infomaţia pusă de la dipoziţie de directorul reprezentanţei Symantec în România, Gabriel Tomescu, ( oare daca cumparam produsele Norton nu ne aparam !?!?! :> ) ca “România este răspunzătoare pentru 5% din phishingul generat la nivel mondial în perioada iulie-decembrie 2007.”
Ca statisticile sunt un bun mijloc pentru a raspandi informatia care ne intereseaza e una. (apropo, care este esantionul si marja de eroare a informatiilor Symantec ?)
Ca in unele ziare scrie ca, de fapt, Romania ar fi doar gazda acelor pagini de phishing e alta. (da tot un fel de “hackerala” e si aia, nu? - auzi “Hackerii romanii")
Cert e ca suntem undeva pe locul 3 in lume. :D

Dar iata ca ieri apare o noua informatie aparuta ca prima stire - ca Vladuz, baiatul ala care testa securitatea sistemelor eBay - a fost arestat. Bum-bum pe ProTV, mai ca nu ne ziceau sa inchidem calculatorul si sa-l ingropam la 100 de metri.

Asa ca phisherul numarul unu al Romaniei (update - cum se pare ca nu a spart el conturile de la ebay e mai corect spus un qvasi-phsierul) e la mititica. Dincolo de realele talente de compudadorist (adica a creat pag.tgz, minca-t-as - greu o fi sa cauti si tu sa vezi ce naiba de fisiere sunt .tgz
) nu puteam sa nu raminem uimiti la adevaratele talente de infractor ale acestuia. Adica baiatul se ascundea sub o Porecla care continea unul din prenumele sale. Cita ingeniozitate !

Asta imi aduce aminte de celebrul hacker din Iasi care a modificat un virus, dar “fisierul executabil al virusului era identic cu cel al paginii sale de web.”

Baiatul ala cu virusul se pare ca a scapat, ce soarta l-o astepta pe Vladutz, doar Dumnezeu si judecatorii care ancheteaza cazul stiu. (vor sti).

Certe sunt 2 lucruri:
- unii oameni cred ca daca fac o activitate ilegala pe Net nu pot si nu vor fi niciodata prinsi. Teribilismul varstei, lipsa de cunostiinte, neincrederea in capacitatea politiei si justitiei romane de a rezolva astfel de cazuri ? Habar n-am.
- exista un mit al “hackerului roman inteligent” care se perpetueaza (vezi mascatii si laptopurile), desi tot mai multi romani invata (sau cred ca invata?!) sa umble pe net. Desi, personal, cred ca e vorba de o imagine falsa in 99% din cazuri, baietilor veseli le poate folosi acest mit - judecatorii fiind tentati sa acorde mai multe circumstante atenuante si uneori sa constate chiar lipsa de pericol social al faptei.
Si probabil acest din urma punct, incercat sa fie subliniat de partea vatamata cu valori impresionante ale pagubelor produse, este un subiect interesant de dezbatut.

Adica, daca e sa ne luam dupa lege, cineva care “sparge” o casuta de email sau una de EBay poate sa ia intre 3 si 12 ani de parnaie. (art 42 alin. 3)
Dar daca sparge mai multe cit trebuie sa ia ?

Deci ce zic juratii nostri ?