Drept & Internet - noutati si opinii

Adica ce mi-a sarit in ochi in ultimele zile:

- MCTI a pus spre consultare publica „Ghidul privind realizarea paginilor web pentru autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale şi locale din România”. Varianta propusa este un pas inainte, mai ales in conditiile in care una din versiunile anterioare era un copy&paste dupa un document canadian. Prevederile actuale mi se pare ok, si chiar daca nu sunt decit niste recomandari, ele sunt binevenite.
Doua comentarii la nivelul acesta - e bine sa se ia in considerare ceea ce s-a mai discutat pina acum in aceasta materie si nu inteleg de ce nu se promoveaza si o standardizare clara a numelor de domenii pentru instituti publice in care sa se foloseasca in paralel cu cele existente si cele din domeniul .gov.ro (care zace nefolosit)

- pe blogul Soslow gasim vreo 2 articole extrem de bine documentate pe tema ECRIS (sistemul informatic din justitie) - Sistemul ECRIS sau Justiție by PricewaterhouseCoopers ! si Problema ECRIS, ”descoperită” de C.S.M. în 2006 !
Descoperiri socante, pentru cine nu a auzit de detaliile sistemului. Citez:
“Ce este și mai interesant e ca d - nii de la MJ (root - ul, administratorul retelei/sistemului) vede tot ce au magistrații în portofoliu, tot ce au scris vre - o dată și desigur matrițează structura machetelor predefinite ”F”.
Pentru a mă exprima clar: Magistrații din România POT FI SUPRAVEGHEAȚI ÎN MOD DIRECT ȘI NEMIJLOCIT în raport cu orice act redactat într - un dosar de la data implementării ECRIS”
(…)
In prezentarea M.J. se face referire la formatul .PDF ca fiind unul SECURIZAT, aspect care este o ineptie, o aberatie, un .PDF poate fi modificat sau inlocuit de orice persoana cu drepturi de scriere si citire în sistem susperioare celui care a creat fișierul. (…)
După cum vă spuneam accesul instanțelor la internet (și implicit intranetul) se face prin ”grija” Serviciului de Telecomunicații Speciale prin rețeaua wireless a acestuia (radio). Această conectare a instanțelor prin sistem wireless este tâmpenia nr. 1 întrucât nu asigura securitatea datelor transferate(…)
Tâmpenia nr. 4 este că informaticianul are acces la toate documentele din ECRIS, de la sentințe la încheieri, decizii, declarații, tot, și care documente sunt păstrate în ce ”format intangibil” credeți? Ați ghicit - .DOC, le poți și edita ! (mai ales dacă ești un băiat priceput de la S.T.S. mai schimbi o virgulă, un cuvânt, ceva).

Adica mareata realizare informatica a MJ care le permite judecatorilor sa scrie deciziile ce pot decide vietile noastre poate fi driblata atit din exterior, cit si din interior - Bravos Natiune !

- un blog specializat si foarte bine scris pe tema dreptului comunitar - Analize Juridice despre ultimele noutati in domeniul dreptului comunitar.
Regulamentul European nr. 864/2007 cu privire la legea aplicabilă obligaţiilor extracontractuale (Roma II) Deci daca va intereseaza care vor fi regulile aplicabile in cazul unui conflict de jurisdictie pentru Răspunderea pentru fapta produselor sau Atingeri aduse drepturilor de proprietate intelectuală in cadrul UE - e bine sa cititi.

- un blog al unui procuror …decedat - Procuror Panait (pentru cei ce uita despre ce e vorba) care prezinta critici dintr-un sistemul juridic prea inchis. Din manifest:
Justitia nu are eroi. Doar un martir, destul de mediatizat in epoca, dar uitat acum si probabil destui alti martiri acoperiti de uitare. Toti cei care incearca din interior sa lupte cu un sistem asfixiant sfarsesc inevitabil prin a fi inghiti, izolati si sfasiati in bucati.
(…)
Nici cei care scriu acest blog nu fac exceptie. Nu avem curajul asumarii propriei noastre identitati si vrem sa ne recunoastem slabiciunea. Suntem o echipa de oameni ai sistemului judiciar constienti de limitele si excesele acestuia. Stim ce functioneaza gresit, cunoastem erorile, am fost noi insine partasi la multe din abuzurile lui.

- Cristi scrie apasat despre solutiile instantelor care sunt vindute pe drept de autor, desi acestea sunt in domeniul public conform legii 8/1996. Dar cum in Romania practica de a “sta pe informatie", crezind ca asta iti aduce puterea, e o practica larg raspindita - nu ne mai mira mai nimic.

O zi buna !

Si inca 2 chestii care am uitat sa le pun :

- pentru cei interesati de drept&IT, este disponibil un post interesant de doctorand in Olanda la Institute for Information Law (IViR) (unul din centrele de renume)

- cautind altceva pe la dataprotection.ro, am gasit raportul lor pe anul 2006, care arata ca au facut citeva chestiuni interesante (pe care din pacate cred ca nu le-au promovat suficient), cu toate ca in continuare zic ca ar trebui sa faca mult mai mult. (paote vedem in raportul pe 2007)

Doua mesaje recente de pe lista de discutii legi-internet ma fac sa imi dau seama de ce este extrem de important sa iei in considerare in primul rind ce se intampla in practica atunci cind discuti despre modul cu se aplica o lege. Adica nu bla-bla, ci real life.

Tizul Bogdan ne povesteste :

Eram ieri la birou (lucrez la un ISP) si ma trezesc cu un politist de la sectia 22 (cu toate ca noi suntem in circumscriptia sectii 21) care imi flutura intr-un stil foarte hollywoodian legitimatia si ma soma sa ii furnizez datele de identificare ale unui abonat. Il iau deoparte si ii explic in linii mari ce spune legea (in principal de ce acte are nevoie) si pleaca foarte suparat din birou zicand ca “in 30 de minute iti aduc hartia asa ca mai bine pregateste de acum ce ti-am cerut".

Dupa 1 ora vine inapoi impreuna cu inca o persoana si imi arata o hartie facuta pe calculator prin care ne cereau in mod “oficial” sa le furnizam datele respective. Dupa ce imi arunc un ochi peste acel document observ ca avea antetul de la sectia 22 si ca era semnat de comisarul sef al unitatii respective. Il iau iar deoparte si ii explic ca in baza acelei hartii noi nu putem sa ii oferim nimic. In momentul respectiv a doua persoana care era de fata incepe sa vorbeasca si imi explica care era defapt problema. Conform spuselor dumnealui i s-a schimbat parola la yahoo si nu stiu cum a aflat IP-ul persoanei care a facut aceasta operatiune si dupa o simpla cautare pe ripe.net a dat de noi. Impreuna cu “organul de ordine", a incercat in nenumarate randuri sa incerce sa ma convinga ca nu vrea sa-i faca nici un rau persoanei respective ci doar incearca sa-si ia id-ul inapoi.

Discutia a continuat ceva mai mult, timp in care mi s-au propus nenumarate variante (prin care si unele amenintari voalate) de a le furniza numele abonatului cu pricina.

Intr-un final le-am explicat ca fara documentatia necesara cu toate autorizatile si stampilele necesare nu o sa le dau nimic si ca nu are sens sa mai discutam pe tema asta, moment in care militianul imi zice “o sa-l stresez pe procuror si pana diseara o sa-ti aduc si hartia aia nenorocita” (el tot nu intelese nimic din ce ii explicasem).

Cristian, de la dsclex.ro replica cum poate fi si mai rau, din experienta lui practica :
“Noi aveam o camera in plus si am facut o sala de internet, la firma.
Nimic agresiv, fara firma, reclama, etc.
In general vin copii de 7-12 ani sa se mai joace.
Cu 2-3 ani in urma ne trezim cu 2 tipi grizonati care vor (sa vorbeasca) cu
“domn’ director".
Adica eu.
Pe scurt, imi explica ca vor sa stie ce a scris si unde, “tipul” de la statia 4.
Eu le zic ca nu se poate si ca ….. acte, procuratura, etc.
Ei imi scot 2 legitimatii de ….. PENSIONARI de la unul din serviciile de
informatii romanesti.
Eu le spun ca sunt bune la policlinica care ii deserveste pe fostii angajati ai respectivei institutii, ei imi scot 2 legitimatii de la o agentie pariculara de bodyguarzi, urmariri, soti prinsi in flagrant de imersiune in gauri straine,
etc.
Grizonatii se ratoiesc la mine ca o sa vina cu politia, procuratura, etc. si ca o sa imi para rau.
Dupa 1-2 ore apar cu sectoristul de zona.
Urmeaza aceiasi discutie ca intre surzi.
In final ma enervez si ii trimit la plimbare : “Pana nu vine procurorul cu hartie scrisa, nu misc un deget si cautati-va de lucru in alta parte ca nu am timp de prostiile voastre".
A doua zi, la ora deschiderii salii, vad un convoi de cateva masini care mi se opresc in geam.
Se dau jos vreo 10 tipi care incep sa stea de vorba intre ei.
Eu pun mama pe telefon si degetul pe butonul care formeaza automat un numar de la “Flagrante". Am si eu o pila acolo :)))
Tipii raman langa masini si unul singur, vine inauntru.
Individul, genul costum Gucci, lant de aur pe mana, parfumat, etc. se prezinta foarte politicos si se legitimeaza ca director la (marea) firma xxxx si imi solicita cateva minute.
Ii zic sa ia loc.
Dupa 5 minute apare al doilea, care de aceasta data se legitimeaza cu o chestie adevarata de la SPP.
Pe scurt: un angajat al lor, suparat pe viata, incepuse sa trimeata mailuri de la “patron la portar", in care povestea cine cu cine face chestia aceea rusinoasa la WC sau dupa program si bine inteles catre angajate si pe care anume le “vaccinasera” domnii directori.

Omul ma ruga frumos sa ii dau acces la “statia 4″ ca sa extraga de pe ea oarece date si ca venise si cu specialistii lui, in scopul de a il potoli pe angajatul suparacios.
Pt. ca vorbea frumos, eu o iau de la capat cu legea si incerc sa ii explic ca sunt si oarece impedimente tehnice.
El o tinea pe a lui cu mici aluzii la ce mare este firma, sustinut de “amicul” lui de la SPP cu alte mici aluzii patrotice vis-a-vis de faptul ca de, firma straina, investitii, ospitalitatea romaneasca si alte bazaconii.

Iar ma enervez, dar de data asta ma hotarasc sa termin.
-"Chema domnule specialistii !”
Vine unul, se aseaza la clape si incepe:
-E parolat
Scot parola.
- Nu are USB-ul activ sa imi incarc programele.
Ii activez usb-ul.
- Nu am permisii.
Dau eu cu gpedit.msc si ii dau acces total.
Munceste jumatate de ora, restarteaza de vreo 3 ori, si uitandu-se jenat la sef, spune ca nu intelege de ce nu gaseste nimic.
Eu zambesc (diabolic) si ii spun sa se uite ce icoane sunt pe task bar.
Specialistul se uita si spune ca nu e nimic anormal.
Eu il intreb daca a vazut iconul de la DeeepFreeze.
El ma intreaba ce e program e ala. :)
II explic.

Pleaca toti, directorul si spp-istul discutand intre ei:
“Domnule, programele astea ar trebui interzise !”

Iar eu ramin gindindu-ma: de ce nu se doreste realizarea unui document care sa explica cine si ce obligatii are sa dea date informatice ?
Ah da! Pentru ca nu e important pentru aplicarea legii….:no:

(multumesc celro 2 colegi pentru exemplele extrem de interesante, daca aveti unul similar nu va sfiiti sa il postati mai jos)

Articol scris pentru Link2ecommerce

Nu cred ca exista magazin de comerţ electronic care să nu fie avut nici o problemă cu vreun client legat de o comandă. Poate doar cel care nu a vândut nimic! Practica ne demonstrează că aceste problemele apar şi, oricât am încerca noi, ele sunt inevitabile. Atunci poate ar trebui sa ne uitam pe cealaltă faţă a cărţii – cum le putem rezolva, astfel incât să avem cât mai mulţi clienţi mulţumiţi şi care nu ne “strice imaginea”. Sa fim clar înteleşi: nu îmi propun să prezint vreo soluţie perfectă, pentru că nici nu cred ca există vreuna. Avem doar posibilităţi, care pot fi luate în calcul.

Cum stăm azi?

Comerţul electronic se dezvoltă bine mersi. Ca un cumpărător din magazinele online pot sa ma laud ca nu am avut probleme majore ci, mai degraba, anumite disfuncţionalităţi de comunicare. Dar am întâlnit destui care s-au plâns de chestiuni majore: de la faptul ca nu au primit ce au comandat până la faptul ca au stat prea mult timp până să primeasca ceea ce li s-a promis că ajunge în 24 de ore. Mulţi mă întrebă ce soluţii au la indemână. Sa vedem deci:

a) Un prim pas, deseori uitat, este o plângere către magazinul în sine – daca are şi o adresă în acest sens cu atât mai bine pentru ei. Mulţi preferă să dea un telefon, lucru care poate sa faciliteze comunicarea, dar intotdeauna afirm că şi mai util poate fi ceva scris (chiar şi un email). Motivaţia acestei plângeri este să le arăţi că ceva a mers greşit în legatură cu comanda ta. Este o problemă pe care încă o pot corecta intern. Unele magazine online au şi o persoană sau mai multe care se ocupă (şi) cu asemenea cazuri. Un fel de “internal review” facut de o persoană independentă de cauză poate deschide ochii – magazinului sau cumpărătorului.

b) Al doilea pas deja complică lucrurile. În primul rând, pentru că clientul este niţel mai nemulţumit. În al doilea rând, pentru că daca eşti o firmă trebuie să treci direct la pasul 3. Cum legislaţia care se aplică domeniului comerţului electronic este o legislaţie de protecţie a consumatorului, daca sunteţi persoana fizică şi unul din drepturile dvs. v-a fost incălcat puteţi face o reclamaţie la Autoritatea Naţionala pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC.ro), unde se poate face o reclamaţie inclusiv pe Internet. (Atenţie – anonimele nu se iau în considerare!) Apoi puteţi aştepta să vedeţi care este rezultatul anchetei lor. Daca aţi trecut prin pasul unu, este bine să îl menţionaţi şi să anexati dovezile (schimb de emailuri etc.)

c) Al treilea pas este cel pe care toate parţile în evită: apelarea la instanţele judecătoreşti. Da, da, ştiu şi eu la fel ca şi voi ce reputaţie are sistemul judiciar în România, ştiu şi de perioada minimă de rezolvare – mult prea lentă pentru un sistem atât de rapid ca şi comerţul electronic. Şi totuşi – este o soluţie legală aflata la îndemâna oricărei persoane nemulţumite. În practică, date fiind motivele de mai sus, puţine persoane apelează la aceasta metoda, cu excepţia cazului cind bunul ar avea o valoare deosebită.

d) În fine, al patrulea pas este cel mai des uzitat si poate deseori trece peste paşii 1-3: să te plângi altora de situaţia creată. Fie că te plângi doar prietenilor, fie că te plângi într-un mediu public (forum, blog, ziar etc.), tu practic ai şanse minime de a mai câştiga ceva din situaţia creată. Nici magazinului electronic nu poate sa-i placă situaţia creată, mai ales că în mediul Internet încrederea este cuvântul la ordine. Şi dacă este extrem de greu să o construieşti, poate fi extrem de facil să o pierzi.

Cred că în principal pentru acest al patrulea pas, dar şi pentru interesul general al magazinului de a-şi păstra clientela şi imaginea, orice magazin electronic ar trebui să se intereseze serios la nişte metode alternative de rezolvare a disputelor.

Cum putem sta maine?

Unul din avantajele metodelor alternative de rezolvare a disputelor este că ştii din momentul cumpărăturii ca ai o alternativă uşor de înţeles şi de accesat, rapidă şi independentă care poate să îţi rezolve problema în cazul unei dispute.

a) Cea mai simplă metodă alternativă este crearea unui sistem intern prin care o dispută este rezolvată. Sistemul trebuie să fie anunţat public, astfel încât orice cumăpărător să ştie că daca ceva merge greşit, există o persoană din magazin care nu a procesat comanda şi care poate să asculte doleanţele tale. Deşi cred că există – mai mult sau mai puţin – iniţiative spre acest sistem, acesta nu este prezentat public ca o metodă de rezolvare a potenţialelor dispute şi condiţiile nu sunt precizate suficient de clar (de ex. trimiti email la.., primeşti numar de confirmare, vei fi contactat in xy ore pentru a obtine detalii, primesti in raspun in z zile). Dezavantajul acestui sistem este că va fi vorba de o persoană angajată de magazin şi care, se va prezuma de unii cumpărători, are deja o opinie subiectivă.

b) Medierea este deja o metodă alternativă din domeniul online care intră în categoria profesională. Practic, reprezinta o persoană independentă faţă de ambele părţi care stă cu ambele părţi la o masă (chiar şi virtuală) şi îi aduce la un numitor comun, agreat de ambele părţi. Esenţial în mediere este faptul că părţile ajung la un acord, probabil propus dar în nici un caz impus de mediator. În domeniul comerţului electronic, eu, personal, văd mai degrabă o aplicare a acestei metode în cazul clienţilor fideli, de business care au anumite nemulţumiri sau dispute legate de comenzi.

c) Arbitrajul este cealaltă metodă alternativă din domeniul online care deja intră în categoria profesională. În cazul arbitrajului vorbim tot de o persoană independentă faţă de ambele părţi care ascultă susţinerile fiecărei părţi şi care ia o decizie obligatorie pentru toată lumea. Având in vedere si avantajul că este o soluţie prevăzută de Codul român de procedura civilă, cred că este una dintre soluţiile cel mai de luat în seamă în comerţul electronic românesc pentru o metodă alternativă de rezolvare a disputelor.

Dar mai multe despre arbitraj ca metoda folosită în e-commerce şi alte metode alternative din Europa, în numărul urmator.

Dupa ce joaca cu NATO continua zilele astea, motiv bun ca scolile si universitatile sa fie inchise si sa se stringa maidanezii de pe strazile din apropiere, iata ca noi tendinte de democratie infantila dovedesc ca inca mai avem de lucrat. In multe directii.

1. Un comunicat al ANRCTI strecurat pe site (ca eu pe mail nu l-am primit, desi sunt abonat :roll: ) prezinta sub un titlu generic “ANRCTI modifica regimul de autorizare generala pentru furnizarea retelelor si a serviciilor de comunicatii electronice” introducerea unor importante modificari privind modul de interceptare (legala, presupun) a telefoanelor pentru operatorii din domeniu.
(mersi, Sarah pentru atentionare!)
Adica, zice comunicatul : Potrivit prevederilor acestei decizii, furnizorii de retele sau de servicii de comunicatii electronice au obligatia de a pune la dispozitia autoritatii nationale in materia interceptarii comunicatiilor, desemnata potrivit reglementarilor legale in vigoare, serverele de management al interceptarii si consolele de administrare si operare pe care le detin, in vederea asigurarii functiei de interceptare legala a comunicatiilor. Furnizorii au, de asemenea, obligatia de a acorda sprijin tehnic autoritatii nationale in materia interceptarii comunicatiilor, in vederea realizarii atributiilor ce revin acesteia.

Trecind peste faptul ca decizia nu a fost supusa nici unei consultari publice, vedem ca el a fost luat prin Hotararirea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii din data de 25 martie 2008 privind completarea, in regim de urgenta, a conditiilor tehnice de interceptare legala a comunicatiilor stabilite prin regimul de autorizare generala pentru furnizarea retelelor si a serviciilor de comunicatii electronice.

Desi de multa vreme umbla zvonul cu Autoritatea de interceptare in domeniul comunicatiilor, pina la urma nu exista un act normativ care sa scrie negru pe alb ce si cum (nu?), dar SRI-ul zice ca el e (cred ca sunt singurii care au exhipamente).

Decizia ANRCTI, care in mod bizar introduce niste norme care ar fi trebuit implementate printr-o lege, zice practic ca cei de la SRI trebuie sa aiba acces direct la borcanul cu miere. De asemenea aflam si despre crearea unui “sistem naţional de interceptare a comunicaţiilor".

Ce-or fi astea ? - inca nu ne-a lamurit nimeni, iar eu recunosc ca sunt depasit de problema - cu siguranta insa cititorii vor explica mai bine situatia. Dar chiar nu vrem sa invatam nimic din prostiile altora ?

Oricum - remarc ca poveste a trecut neobservata in media si online, cu exceptia unei note critice pe site-ul Semper Fidelis, care promite ca va investiga situatia. (chiar va rugam sa ne tineti la curent!).

2. Al doilea eveniment, mult mai mediatizat, il reprezinta interventia jandarmilor pentru a “anihila” un grup de “anarhisti” asupra carora s-au gasit arme albe compromitatoare ca hartie si vopsea. Eu am vazut si o chitara.
Dincolo de interesantul nou mod al jandarmeriei de a interveni in momentul nerespectarii unui contract (ca asa a explicat politia) remarcam ca unii s-au gindit ca e bine sa se blocheze si ceva site-uri

Cele 3 site-uri incriminate - www.contra-doxa.com si www.ongcamas.ro si forumul de discutii http://groups.yahoo.com/group/anti_nato_ro, par a merge OK la ora asta, dar pe forumul mai sus mentionat se plang ca a fost un atac organizat (desi din mesaj nu rezulta daca se pling sau se bucura de traficul mare):?:

Dar vorba poetului: Bucurosi le-om duce toate de-o fi NATO sau razboi.

Un amic imi atrage atentia aspra unui articol aparut astazi in Adevarul Angajaţii abonaţi la Orange pot fi urmăriţi prin mobil

” Un serviciu numit „Monitorizare flotă", lansat de curând pe piaţă de Orange, permite angajatorilor să-şi urmărească salariaţii

Localizarea pe harta României a telefoanelor mobile Orange aparţinând unei companii de către „persoanele autorizate” din cadrul firmelor beneficiare este deja un serviciu funcţional, practicat la lumina zilei. Mai mult, potrivit chiar ofertei postate pe site-ul Orange, aplicaţia oferă „posibilitatea vizualizării unui traseu efectuat de utilizatorul terminalului mobil", chiar şi într-o perioadă de timp! “

Cum in lumea digitala se intampla ca cei care comenteaza sa stie mai multe despre un subiect despre autorii articolului, comentariile la articol sunt mai interesante.

In primul rind sa notam ca nici tehnologia si nici serviciul nu este una noua. Daca nu ma inseala memoria, anul trecut la CERF, unul din operatorii mobili prezenta in detaliu acest serviciu. Stiu pentru ca m-am oprit la stand si am intrebat ceva detalii pentru a intelege mai bine cum functioneaza. Deci nimic nou sub soare.

In al doilea rind, fraza cheie legata de subiectul monitorizarii angajatilor este “informarea angajatului”. Principiile care le-am prezentat acum 4 ani sunt inca valide. Daca angajatorul isi ia masurile de precautie si isi informeaza angajatii in mod corect si precis, cam se acopera dpdv juridic.

Sigur, ramine problema identificarii depasirii limitelor stabilite prin contract sau prin lege, - ca de ex. supravegherea angajatilor dupa orele de program.
Ca nu-i deloc exclus sa se intample asa ceva, ne zice chiar unul dintre comentatori :
” aceasta persoana (…) face parte din sindicatul angajatilor pentru apararea drepturilor acestora. in urma cu ceva timp celor din sindicat le-au fost oferite de catre conducere telefoane nokia gratuite cu abonamente pe orange. de atunci cei din sindicat au fost foarte mirati sa observe ca conducerea stie tot mai multe despre ceea ce fac ei zilnic, si au inceput sa banuiasca ca telefoanele respective le sunt ascultate, dar nu cred ca le trece prin cap ca se poate sa fie urmariti, iar ideea cu datul in judecata pariez ca li s-ar parea foarte interesanta.”

In fine, a treia chestiune interesanta este de natura tehnica - cit poti si cit nu poti intercepta. Aici este important punctul in discutie in care sistemele tehnice pot fi automat intrerupte daca , de ex., sunt accesate dupa orele de program. O astfel de setare - numai in practica privacy by design - poate sa rezolve o mare din problemele pe care o bucata de hartie nu le ia in considerare.
Nu ma aventurez sa discut aspectele tehnice si va las pe voi sa va dati cu parerea , dar notez ce zice un alt comentator al articolului precizat mai sus :

“Exista scanere care pot asculta de la distante mari mai multe telefoane odata fara mandat de la procuror si alte doc legale.Cel care va asculta se posteaza la o dist de 700-800 de metri de locuinta si din masina poate asculta toate telefoanele mobile din bloc.Serviciile de telecomunicati speciale S.T.S au de mult asa ceva.Intrearea este ce fac cu asa aparatura cind legal un tel se asculta doar cu mandat.Si referitor la parerea celui care a scris ca daca inchizi tel dupa servici firma nu mai poate sa te localizeze este FALS.Ca sa nu mai poti fi localizat trebuie sa INCHIZI TELEFONUL SI SA SCOTI ACUMULATORUL.Altfel telefonul emite un semnal care poate fi reperat.”

Update - o insemnare extrem de bine scrisa pe tema asta am gasit pe blogul Itex.

Vorbeam cu Ioana in drum spre Iasi despre diverse chestii legate de Internet, informatie si altele.

Ea povestea despre Armenia, care in masurile de urgenta au blocat accesul la yahoo, youtube si alte servicii online. Evident ca Interneul aplicind principiile sale de retea stupida se scutura si a da la iveala solutii tehnice la blocaje.

Eu povesteam despre un caz interesant cu o banca din Elvetia, in care initial au incercat sa inchida un site de whistleblowers (avertizori de integritate - parca e traducerea in romana) care ar fi postat niste informatii considerate confidentiale de banca referitoare la niste spalari de bani prin contul bancii din Insulele Cayman.
Judecatorul a acceptat initiat cererea, si printr-o ciudata legatura cu Registrarul au suspendat domeniu. Reactia imediata a opiniei publice si a ONG-urilor a determinat revocarea ordinului, judecatorul admitind ca decizia a fost o greseala - acum stirea cu privire la existenta documentelor fiind de notorietatet publica.
Mai mult - banca elvetiana a scazut la bursa cu 4.8 procente si a renuntat la ideea de a mai inchide siteul.

Azi vorbesc cu Liviu la niste studenti si ajungem sa vorbim despre comentariile utilizatorilor asupra produselor lor - si despre anumite reactii la comentarii negative. Liviu ne da exemplul unui forum tert cu vreo 46 de pagini despre un anumit magazin, unde opiniile negative pot fi oricum publicate.
Il intreb repede daca nu s-au gindit(atunci cind lucra acolo) sa incerce sa inchida threadul respectiv.
Liviu se uita la mine de parca sunt de pe alta planeta si respinge ideea instinctual, explicind ca, de fapt, forumul le-a facut un bine - putind vedea direct care le sunt problemele si in cele din urma sa re-intoarca niste clienti nemultumiti.

Ideea tuturor celor 3 povesti (si mai sunt si altele similare) e una si aceeasi: informatia pe Internet este disponibila si va ramine asa, fie ca ne place sau nu. Totul este sa stim ce sa facem cu ea. Dar pentru asta trebuie sa intelegem principiul.

Iata ca am trait si ziua cind s-a dat prima amenda pentru spam din Romania. (de fapt termenul corect este mesaje comerciale nesolicitate, exista niste diferente intre cele 2, dar sa folosim azi termenul popular).
Evident, circul abia incepe - pentru ca Hotul striga hotul! - e mai usor decit sa admiti ca ai gresit. De fapt - uneori nici macar nu striga hotul, ci pur si simplu spune - dar altii de ce fac ?

Absolut penibil, invocind plingeri false si alte aberatii.
Stiu ca sunt minciuni dintr-un motiv extrem de simplu - eu le-am facut plingerea dupa insemnarea asta : Nesimtirea avocatilor spamuitori - azi Rentrop & Straton + Urban News pe care am primit numar de inregistrare pe data de 26.11.2007 (o sa fac si scan daca doriti). Din cite am inteles, la data aceea era prima plingere pentru spam la ANRCTI.
Inca nu am primit raspunsul oficial de la Autoritate si astept si rezultatul in cazul celei de-a doua companii (unde ar putea fi mai dificil ca, din cite imi aduc aminte, au folosit niste servere din Ucraina).

Sa fim bine intelesi - nici una din cele doua companii nu sunt nici primii si nici ultimii care trimit spam in Romania - inca le colectionez toate mesajele comerciale primite. Dar la momentul respectiv erau (si inca sunt) cele mai agresive din punctul asta de vedere.
Urban a incetat pe adresa respectiva, dar mi-a bagat alte 2 adrese personale (nici macar nu sunt publice) in malaxorul de spam. R&S continua cu aceeasi nesimtire.

O zi cu mai mult bun simt!

Alte comentarii la Victor
,Dan, Zoso

Azi am avut o intalnire facut sub auspiciul APTI si al Biroului de Informare al Consiliului Europei la Bucuresti pe tema privacy vs data retention.

Am profitat de faptul ca Joe Cannataci este inca in Romania, pentru a-l invita sa faca o prezentare despre cum s-a ajuns de la data protection la data retention, mai ales avind in vedere discutiile din Consiliul Europei pe aceste teme.
Apoi o discutie libera pe marginea legii adoptate intre ISP-isti, societate civila si ceva autoritati. Citeva idei rezultate:

1. De fapt legea e o Ordonanta de Urgenta - care deci va intra in vigoare din momentul publicarii in Monitorul Oficial. Altfel spus comunicatul initial a MCTI a fost gresit , pentru ca nu a zis ca e un OUG (ca doar hai sa ne certam acum ca OUG e lege lato-sensu…)

Update 18.03.2007 : Nu e OUG, e doar o lege care e deja in discutie la Senat si a primit deja aviz pozitiv de la Comisia pentru drepturile omului. (Sarah are dreptate!)

2. MCTI nu vrea legea, dar nu vrea sa mai pape o portie de infringement. Deci infringementul asta e o postura de Bau-Bau folosit de Comisie, iar Romania ca un copilas cuminte ce este zice : Da, mami! si traduce si adopta legea prin OUG. S-a facut suficient de mult pentru a se discuta proiectul ? Nu cred, de vreme ce de 9 luni a stat pe site-ul MCTI si a fost o consultare publica.
Se poate juca pe marginea textului directivei ? Cu siguranta si se puteau aduce si mai multe - poate nu pe partea de date colectate, dar la proceduri cu siguranta.

3. Joia viitoare va fi o intalnire in Romania intre comisarul european pe Information Society Viviene Reading si autoritatile romane (in speta MCTI + dnul Pambuccian de la Cam Dep)unde i se va explica doamnei ca legea este inaplicabila si inutila tehnic pentru Internet. Desi initiativa merita toata lauda, cred ca nu se va reusi mare lucru, atita vreme cit tot dna Reading a fost in focul disputelor directivei la nivel european la finalul lui 2006.

4. Precedentul german in atacarea legii la Curtea Constitutionala ramine o optiune viabila atita vreme cit dispozitiile constitutionale in materia dreptului la viata privata si la personalitate sunt destul de similare (desi un mucalit ar putea replica imediat ca, din pacate, Curtile nu sunt la fel). Cum OUG-ul trebuie discutat in Parlament, si cf Constitutiei Presedintele oricarei Camere sau cel putin 50 de deputati sau de cel putin 25 de senatori pot cere acest lucru inainte de promulgare - avem o portita.

5. In fine, dar nu in cele din urma, reprezentantul Interlan a fost extrem de franc in a afirma ca accesul la datele de trafic (asa cum este acum) este inca neclar, de obicei fiind cerut de politisti in baza unei simple cereri si deseori fara a se mentiona infractiunea urmarita. Ioana a confirmat cele spuse, ba chiar extinzindu-le la unele site-uri.
Lucru ingrijorator, dar posibil remediabil prin existenta unui Cod de procedura agreat de ambele parti si, astfel, sa se stie ce si cum trebuie sa faca fiecare parte pentru a fi in legalitate.
Am zis ca o sa incercam sa facem asa ceva, daca asociatiile de ISP-isti sunt interesati sa sustina un astfel de proiect. Altfel - e doar pe apa simbetei.

PS : Dnul Teodorescu a facut un pic de reclama actiunilor MCTI - chiar azi a fost pus spre consultare publica un proiect de Hotărâre privind stabilirea modului de autentificare a persoanelor fizice şi juridice pentru accesul în Sistemul Electronic Naţional pe baza OpenID (cum zice comunicatul).

PS 1:Alex are un comentariu nou scurt si unul mai vechi si mai relevant.