Probleme juridice privind continuturile negative din Internet

de Dr Horatiu Dan Dumitru

Articol publicat in Revista "Pandectele Romane" nr. 3/2003, 4/2003, 5/2003 6/2003 si 1/2004

b>8. Instrucţiuni de fabricare a materialelor explozive

8.1. Deşi mai puţin răspândit, comparativ cu alte tipuri de conţinuturi negative în teritoriul cibernetic, fenomenul creării de resurse Internet care oferă recomandări privind fabricarea materialelor explozive nu a scăpat atenţiei autorităţilor naţionale de impunere a legii. În actualul context internaţional, în care actele teroriste reprezintă forme curente de afirmare a unor idei politice, existenţa unor astfel de conţinuturi în mediul virtual nu poate să nu îngrijoreze. 

În pofida realităţilor tragice ale ultimilor ani, nici în acest caz nu se poate rezolva cu uşurinţă problema interdicţiei de a promova conţinuturi negative pe cale electronică, în raport cu exigenţele libertăţii de exprimare. Desigur, atunci când vorbim despre o pagină Web în cadrul căreia se pot găsi instrucţiuni detaliate destinate fabricării unor dispozitive distructive, însoţite chiar de îndemnul de a le folosi în scopuri criminale, nu mai poate fi vorba despre protejarea libertăţii de expresie.

La fel însă ca şi în cazul celorlalte tipuri de conţinuturi negative pe care le-am examinat, problema instrucţiunilor de fabricare a maşinilor infernale s-a inflamat tocmai datorită posibilităţilor de diseminare oferite de serviciile Internet. Şi până în prezent, asemenea informaţii potenţial periculoase erau accesibile în media clasică, în reviste de specialitate, în monografii sau în romane. Bineînţeles, gradul lor de răspândire era, în aceste condiţii, destul de redus, iar determinarea legăturii de cauzalitate între lectura unor asemenea materiale şi trecerea la act, în situaţii concrete, nu ducea la concluzii relevante în privinţa riscului ca, în viitor, accesul la aceste informaţii să genereze un fenomen de pericol global. În momentul de faţă însă, tehnologia informaţiilor şi a comunicării majorează acest risc, repunând în discuţie tema libertăţii de exprimare în spaţiul virtual.

8.2. Un studiu de amploare elaborat de Ministerul de Justiţie al S.U.A., în anul 1997, la solicitarea Congresului, prezintă o serie de aspecte semnificative pentru analiza noastră. (11)

8.2.1. Studiul porneşte de la constatarea potrivit căreia bibliotecile publice americane conţin un număr important de titluri de carte, în care cititorii pot găsi recomandări pentru confecţionarea celor mai variate tipuri de materiale explozive. În afara acestui fapt, lucrările respective descriu şi utilizarea dispozitivelor de distrugere în acţiuni de luptă, fie război, fie gherilă urbană. Accesul la aceste cărţi a fost şi este liber. Alte publicaţii se adresează unui public de specialişti din industrie sau agricultură, unde materialele explozive au întrebuinţări specifice. Dar şi în aceste cazuri există pericolul utilizării informaţiilor în scopuri ilicite.

Cât priveşte resursele Internet de acest gen, ele par să nu fie deloc puţine, iar accesul utilizatorilor la ele nu ridică probleme. Conţinutul lor este însă mai agresiv, mai “viu”, mai incisiv decât cel regăsibil în cărţi, şi, de aceea, mai în măsură să genereze rezultate socialmente periculoase. Tonul textelor care oferă îndrumări pentru manufacturarea bombelor artizanale este obraznic şi cinic, în special în cazul resurselor din Usenet, unde diverşi utilizatori solicită instrucţiuni şi sfaturi cu lejeritatea cu care ar cere reţeta unei prăjituri. Participanţii la aceste discuţii cunosc nu doar cum se pot procura ingredientele, dar descriu cu lux de amănunte efectele materialelor confecţionate în cazul detonării lor asupra unei mulţimi de oameni. Şi, nu de puţine ori, mesajele se încheie cu formule de genul “mult noroc!” sau “distracţie plăcută!”

8.2.2. Studiul Ministerului american de Justiţie examinează, în continuare, aplicabilitatea legii penale în cazul publicării şi diseminării informaţiilor privind confecţionarea de materiale explozive, constatând că există norme care incriminează fapte aflate în conexiune cu acest fenomen. Este avută în vedere, mai ales, o infracţiune cu caracter mai general, aceea de a cere sau a determina o persoană să comită o faptă de violenţă asupra vieţii sau bunurilor unei alte persoane, ceea ce implică recursul la modalităţi prin care să se exprime o astfel de solicitare, inclusiv prin intermediul serviciilor Internet.

Destul de controversată este, pe această linie, o anumită normă a legislaţiei penale, întrucât ar putea determina restricţii ale libertăţii de exprimare. Textul legal incriminează, în esenţă, fapta celui care instruieşte o persoană cu privire la utilizarea sau fabricarea unui dispozitiv exploziv sau incendiar, ori a unei tehnici capabile să cauzeze vătămări sau să ucidă o persoană, ştiind sau având posibilitatea de a considera, în mod rezonabil, că persoana instruită va trece la act. (12) Două aspecte au generat probleme în practica judecătorească. Mai întăi, “instruirea unei persoane” reprezintă o formulare aptă să extindă aplicarea normei penale şi asupra autorului unui manual din domeniul industrial, destinat publicului de specialitate, în scopul unor aplicaţii licite. Dacă acest manual este vândut unui anonim care, pe baza informaţiilor lecturate, întreprinde acţiuni criminale, autorul poate fi tras la răspundere, ceea ce duce la coliziuni cu Primul Amendament. Apoi, aspectul de “a şti sau a avea posibilitatea rezonabilă de a considera” că persoana care beneficiază de această instruire va comite o infracţiune de violenţă, a fost interpretat restrictiv de către instanţele judecătoreşti, tocmai pentru a nu se crea situaţii absurde sau, în orice caz, greu de dovedit. 

Experţii americani recunosc necesitatea de a îmbunătăţi legislaţia penală specială în această materie, acordând însă atenţia cuvenită exigenţelor impuse de Primul Amendament. În acest context, studiul face referire la speţa Rice v. Paladin Enterprises, Inc., 940 F. Supp. 836 (D. Md. 1996). Pârâtul, având statutul juridic al unei edituri, a fost acţionat în judecată de rudele vicitmelor unui asasinat comis de o persoană care îşi procurase de la editură un roman poliţist, în care era prezentată cu lux de amănunte maniera de operare a unui ucigaş plătit. În speţă, asasinul a urmat întocmai instrucţiunile găsite în roman, săvârşind crima. 

În apărarea sa, pârâtul a arătat că nu avusese altă legătură cu asasinul, decât aceea de a-i fi vândut o carte prin poştă, fără să-i cunoască nici un moment intenţiile. Pe de altă parte, un element de fapt cu totul particular – şi anume, strategia sa de marketing, publicată într-un document de uz intern - a părut să îl împovăreze pe pârât, pe parcursul procesului. Strategia respectivă urmărea maximizarea vânzărilor de romane poliţiste către anumite categorii-ţintă de cititori, printre care: scriitori care se documentează în scopul elaborării unor lucrări proprii despre asasinate şi autorii acestora, agenţi de poliţie, cititori care sunt interesaţi de asemenea romane în scop de divertisment, persoane care au fantezii în legătură cu săvârşirea unor crime, fără a le pune însă în aplicare, specialişti în criminologie şi (atenţie!) ”ucigaşi interesaţi în maniera de comitere a unor crime”. În pofida acestei afirmări cinice exprese a unei categorii de cititori-ţintă, pârâtul s-a bucurat de îngăduinţa instanţei care a fost de părere că, în speţă, Primul Amendament este acoperitor, neputându-se angaja răspunderea lor juridică. 

8.2.3. Faţă de riscul proliferării unor asemenea abordări jurisprudenţiale extreme, studiul a propus un text incriminator care, în esenţă, are următorul enunţ: constituie infracţiune fapta celui care instruieşte o persoană cu privire la fabricarea sau utilizarea unui dispozitiv distructiv, ori care distribuie prin orice mijloace asemenea informaţii, cu intenţia ca ele să fie folosite în vederea savârşirii unei infracţiuni. Elementul fundamental în calificarea unei fapte ca având, în aceste împrejurări, un caracter penal l-ar constitui intenţia certă a autorului de a determina un terţ să săvârşească o infracţiune de violenţă. Un text alternativ la această propunere, de natură sa extindă sfera de incidenţă a normei penale, introducea necesitatea ca autorul faptei sa stie cu certitudine că beneficiarul instruirii intentionează să comită o infracţiune, pe baza informaţiilor furnizate.

8.3. Aparte de propunerile formulate de către jurişti, factorul politic are şi în acest caz un rol nu întotdeauna benefic. Miza politică fiind una deosebită, afirmarea, în cadrul autorităţilor legislative, a necesităţii de a combate terorismul cu orice preţ, inclusiv cu cel al instituirii unor forme de cenzură asupra noilor medii de comunicare, nu mai poate surprinde.(13) La fel ca şi în contextul ţinerii sub control al altor categorii de conţinuturi negative, se impune recursul la soluţii de echilibru care să nu ducă la restrângerea libertăţii de exprimare, alfel decât în limitele şi condiţiile prevăzute de Legea fundamentală, şi care, în acelaşi timp, să nu determine demonizarea Internetului.
În acest demers, rolul furnizorilor de servicii Internet nu trebuie subestimat. Într-un apel adresat marilor furnizori de servicii de către Center for the Community Interest (CCI), în anul 1999, se formulau propuneri de monitorizare a motoarelor proprii de căutare, pentru a depista cuvinte-cheie apte să sugereze existenţa unor resurse în World Wide Web şi Usenet, conţinând instrucţiuni de fabricare a maşinilor infernale. De asemenea, furnizorii de servicii ar trebui să înlăture acele resurse electronice prin care sunt proferate ameninţări şi instigări la violenţă împotriva persoanelor. Directorul CCI a afirmat, cu această ocazie, că Primul Amendament nu poate reprezenta un temei pentru ca furnizorii de servicii să rămână într-o stare de pasivitate, ci, dimpotrivă, îi obligă să adopte asemenea măsuri restrictive. (14) Este vorba, până la urmă, despre modul în care o parte sau alta înţelege să se raporteze la semnificaţia textului constituţional care instituie libertatea de exrpresie şi stabileşte limitele acesteia.

Note :

(11)A se vedea 1997 Report on the Availability of Bombmaking Information, Department of Justice, material disponibil la adresa www.usdoj.gov/criminal/cybercrime/bombmakinginfo.html  

(12)Textul complet, în forma amendamentului propus, la vremea sa, în Congres este disponibil la adresa www.nsi.org/Library/Terrorism/feinstei.htm  

(13)Pentru o mostră în acest sens, a se vedea B.N. Meeks, Interactive Week via First!: A Senate panel went gunning for the Internet. They didn’t miss, articol disponibil la adresa http://www.hoboes.com/pub/Politics/Speech/Computers/Internet%20the%20Terrorist  

(14)A se vedea Unabomb & Oklahoma City Survivors call on Internet Firms to pull the Plug on Bombmaking Websites, material disponibil la adresa www.communityinterest.org/friday_fax/bombrls.htm