Probleme juridice privind continuturile negative din Internet
de Dr Horatiu Dan Dumitru
Articol publicat in Revista "Pandectele Romane" nr. 3/2003, 4/2003, 5/2003 6/2003 si 1/2004
Capitole
2. Tendinte actuale in procesul de reglementare a continuturilor in Internet
3.Pornografia adulta in Internet
4. Pornografia infantila in Internet
5. Rasismul si xenofobia in Internet
6. Insulta si calomnia in Internet
8. Instructiuni de fabricare a materialelor explozive
9. Modalități speciale de diseminare a conținuturilor negative
5. Rasismul si xenofobia in Internet
5.1. Problematica manifestarilor de rasism si xenofobie in Internet a constituit, de asemenea, obiectul unor preocupari notabile in mediul juridic, in scopul combaterii acestui fenomen la nivel international. La fel ca si in cazul celorlalte tipuri de continuturi negative tratate anterior (1), atitudinile rasiste, antisemite si xenofobe, amenintarile si instigarea la violenta impotriva unor grupuri de persoane, avand ca temei discriminarea pe criterii de rasa, religie, nationalitate sau de origine etnica, au o istorie indelungata in mediile clasice - carti, ziare, manifeste si alte scrieri. Legislatia statelor tinde sa ingradeasca de mai mult timp asemenea forme de exprimare, astfel incat, in prezent, publicatiile rasiste si xenofobe au o raspandire redusa, fenomenul putand fi tinut relativ usor sub control.
In conditiile in care represiunea penala impotriva acestor publicatii a inregistrat un succes semnificativ, aparitia si dezvoltarea Internetului a oferit, ca si in cazul altor continuturi ilegale, un perimetru de manifestare atragator, daca avem in vedere cel putin urmatoarele considerente:
· serviciile Internet permit o raspandire larga a agresiunilor verbale de acest tip, inclusiv in statele ale caror populatii sau grupuri de populatii constituie tintele atacurilor rasiste si xenofobe; (2)
· mecanismele tehnico-juridice existente, destinate combaterii fenomenului, nu sunt totusi destul de eficiente;
· intre state continua sa existe divergente cu privire la limitele sanctionarii unor asemenea continuturi, precum si la modul de aplicare a legii in spatiu.
Pornind de la aceste realitati, precum si de la necesitatea consolidarii mecanismelor de protejare a drepturilor omului, statele membre ale Consiliului Europei, impreuna cu celelalte state parti la Conventia Consiliului Europei pentru combaterea criminalitatii informatice, semnata la Budapesta, la data de 23 noiembrie 2001, au incheiat la Strasbourg, in data de 28 ianuarie 2003, un Protocol Aditional la Conventie privind incriminarea faptelor de natura rasista si xenofoba, savarsite prin intermediul sistemelor informatice. (3)
Acest important document international impune statelor semnatare sa adopte masuri de incriminare a urmatoarelor fapte:
a) raspandirea de materiale rasiste si xenofobe prin intermediul sistemelor informatice;
b) amenintarea, realizata prin intermediul sistemelor informatice, cu privire la savarsirea unor fapte penale grave impotriva unor persoane ori grupuri de persoane, pe motive rasiste si xenofobe;
c) insulta savarsita pe motive rasiste si xenofobe;
d) negarea, banalizarea grosiera, aprobarea sau justificarea genocidului ori a crimelor impotriva umanitatii;
e) complicitatea la savarsirea faptelor prevazute la lit.a) – d).
5.2. Art.2 alin.1 din Protocolul Aditional defineste notiunea de “material rasist si xenofob”, susceptibil de a fi difuzat pe cale electronica, drept orice material scris, orice imagine, precum si orice alt mod de reprezentare a ideilor si teoriilor care sprijina, promoveaza sau incita la ura, discriminarea ori violenta impotriva oricaror persoane sau grupuri de persoane, pe temeiul rasei, culorii, al ascendentei ori al originii nationale sau etnice, precum si al religiei, daca este invocata ca pretext pentru oricare dintre acesti factori.
5.2.1. Raportul Explicativ (4) al Protocolului Aditional aduce, la pct.12, anumite precizari utilei procesul de implementare, in sensul ca “materialele scrise” se refera la texte, carti, reviste, declaratii, mesaje etc., in vreme ce “imaginile” vizeaza fotografii, desene etc. Esential este ca aceste materiale sa poata fi stocate, procesate si transmise prin mijlocirea unui sistem informatic.
La pct.13 se subliniaza faptul ca definitia cuprinsa in art.2 din Protocolul Aditional are in vedere, mai degraba, o conduita ce ar putea fi generata de continutul materialelor rasiste si xenofobe, decat exprimarea, in sine, a unor atitudini, credinte sau aversiuni cuprinse in materialele respective. Cu alte cuvinte, nu libertatea de exprimare este pusa, propriu-zis, in discutie, ci riscul ca formularea publica, pe cale electronica, a unor opinii in acest domeniu extrem de sensibil sa determine o agresivitate fata de anumite categorii de persoane. Aceasta nuantare (care nu rezulta explicit din textele Protocolului Aditional, dar este afirmata in cuprinsul Raportului Explicativ) indica preocuparea expertilor Consiliului Europei fata de necesitatea unei abordari atente a problematicii libertatii de expresie, implicand delimitari si precizari, de natura a evita lezarea unui drept fundamental, in paralel cu asigurarea protectiei categoriilor de persoane care ar putea suferi consecinte vatamatoare rezultate din propaganda rasista si xenofoba.
Dupa cum vom arata in continuare, nuantari similare, avand ca scop evidentierea unor cauze apte sa inlature caracterul penal al faptelor vizate de Protocolul Aditional, au fost operate si in legatura cu alte prevederi ale acestuia. Este interesant de remarcat faptul ca o astfel de abordare precauta nu a fost utilizata si in cazul faptelor a caror incriminare este impusa de dispozitiile Conventiei pentru combaterea criminalitatii informatice, dispozitii ale caror implicatii in planul restrangerii libertatii de exprimare le-am analizat in prima parte a studiului.
5.2.2. In conformitate cu dispozitiile art.3 alin.1, art.4 alin.1, art.5 alin.1 si art.6 alin.1 din Protocolul Aditional, faptele in cauza sunt pedepsibile numai daca se savarsesc cu intentie si fara drept.
Fata de aceste exigente, Raportul Explicativ precizeaza, la pct.24, ca nu intotdeauna o conduita de genul celei descrise in textele Protocolului Aditional are caracter ilicit. Pot exista situatii in care conduita vizata este admisibila, cum ar fi, de pilda, cercetarile stiintifice. De asemenea, afirma textul explicativ, “activitatile obisnuite si legitime, inerente proiectarii retelelor, precum si practicile sau operatiunile comerciale, obisnuite si legitime, nu ar trebui incriminate.” Autorii explicatiilor nu ofera, totodata, si exemple, dar, in ceea ce ne priveste, credem ca in aceasta categorie de fapte, sustrase criminalizarii, s-ar putea inscrie, de exemplu, realizarea licita de material publicitar electronic, in care sunt prezentate persoane de culoare sau referiri la simboluri religioase, ori la culte religioase. Nu este necesar, in opinia noastra, sa existe un acord formal cu privire la realizarea materialelor publicitare, din partea persoanelor sau grupurilor de persoane vizate, dar daca acest consimtamant exista si nu se incalca norme de ordine publica, atunci continutul respectiv este cu atat mai protejat.
Cat priveste necesitatea savarsirii intentionate a faptelor, expertii Consiliului Europei sunt categorici in a afirma dreptul statelor semnatare de a stabili, in dreptul lor intern, intelesul notiunii de “intentie”. In orice caz, o intentie expresa este necesara pentru a se retine, in mod legal, raspunderea penala (pct.25 din Raportul Explicativ). Astfel, de pilda, operatorii unui Internet Service Provider nu pot fi sanctionati penal, daca acel furnizor de servicii doar a facilitat gazduirea unei pagini Web ori a unei camere de conversatie, in care este expus continutul incriminat, fara a li se putea reprosa operatorilor vreo intentie, potrivit dreptului intern.(5) Fenomenologia continuturilor rasiste si xenofobe in Internet indica modul in care, in prezent, furnizorii de servicii online inteleg sa adopte o linie de conduita sau alta. Astfel, exista furnizori care refuza, in mod explicit, sa gazduiasca pagini Web cu un asemenea continut, cum ar fi GeoCities, Tripod sau XOOM.com. De cealalta parte, se remarca furnizori ca EarthLink sau GTE.NET care asigura spatiu de manifestare pentru autorii paginii neo-naziste “For Folk and Fatherland”. (6)
5.2.3. Art.3 alin.1 din Protocolul Aditional infractionalizeaza raspandirea de materiale rasiste si xenofobe prin intermediul sistemelor informatice, catre public, sau facilitarea, in alt mod, a accesului public la astfel de resurse.
Intrucat continutul trebuie adresat publicului, rezulta ca nu sunt vizate comunicarile sau exprimarile private transmise printr-un sistem informatic. In acest sens, pct.29 al Raportului Explicativ are in vedere corespondenta traditionala, respectiv, cea electronica. Pentru fiecare caz in parte, urmeaza a se determina intentia expeditorului ca mesajul sa fie receptionat de destinatarul predeterminat. (7)
Per a contrario, continuturile rasiste si xenofobe transmise intre membrii unui grup de discutii sau ai unei camere de conversatie cad sub incidenta Protocolului Aditional, deoarece aceste comunitati, in pofida caracterului lor privat si izolat, nu pot fi, totusi, disociate de ceea ce implica o participare publica la traficarea (expedierea si primirea) unor astfel de continuturi. Potrivit pct.31 din Raportul Explicativ, chiar daca accesul intr-o asemenea comunitate electronica impune o parola de acces, contactul cu publicul se realizeaza ori de cate ori parolele se atribuie unui numar nedeterminat de persoane care, in modul acesta, pot receptiona continutul prohibit. Cu toate acestea, in demersul de stabilire a caracterului public al comunicarii, in astfel de situatii, ar trebui sa se ia in considerare si natura relatiilor dintre persoanele implicate. Raportul nu ofera alte explicatii in acest punct, dar ar putea avea, probabil, in vedere situatia in care persoanele respective, membre ale comunitatii, se gasesc in relatii extrem de apropriate, ceea ce ar sublinia natura exclusivista a grupului, absolut inaccesibil altora, si ar conferi, astfel, un caracter totusi privat si nu public traficarii continuturilor. Evident ca elemente precum numarul membrilor comunitatii, vechimea acesteia, specificul altor continuturi ce fac obiectul discutiilor reprezinta aspecte ce vor trebui, de asemenea, avute in vedere, pentru o corecta calificare juridica a faptei.
5.2.4. Din cuprinsul art.3 alin.2 si 3 din Protocolul Aditional rezulta dreptul statelor-parti:
(i) de a nu incrimina fapta prevazuta la art.3 alin.1, daca materialul rasist si xenofob promoveaza un tip de discriminare ce nu este asociat cu ura sau violenta, cu conditia de a exista alte masuri de contracarare eficiente (art.3 alin.2);
(ii) ca, distinct de prevederile art.3 alin.2, sa nu aplice dispozitiile art.3 alin.1 la acele cazuri de discriminare fata de care, datorita existentei unor principii referitoare la libertatea de exprimare, consacrate in sistemul de dreptintern, nu poate oferi masuri de contracarare eficiente, astfel cum prevede art.3 alin.2.
“Masurile de contracarare” la care se face referire pot fi civile sau administrative (pct.32 din Raportul Explicativ).
Este vorba despre consacrarea legala a unei raspunderi civile si administrative, de natura sa descurajeze fapte de genul celei prevazute la art.3 alin.1 din Protocolul Aditional. In orice caz, materialele electronice cu caracter discriminatoriu nu trebuie sa fie asociate cu ura si violenta, mai exact, ele nu trebuie sa determine conduite de acest tip in randul destinatarilor. Numai o asemenea circumstantiere poate permite unei parti contractante sa nu incrimineze fapta in legislatia penala interna.
Este mai mult decat semnificativ faptul ca prevederile art.3 alin.3 din Protocolul Aditional confera o marja de manevra apreciabila in ceea ce priveste optiunea statelor semnatare pentru incriminarea penala, pornind tocmai de la impunerea, in timp, a unor principii de drept care au consolidat libertatea de exprimare in sistemele juridice ale acestor state. Spre deosebire de abordarea restrictiva care marcheaza profund Conventia de la Budapesta din 2001, Protocolul Aditional incheiat la Strasbourg in 2003 indica o conceptie mult mai nuantata, la nivelul Consiliului Europei, in ceea ce priveste combaterea anumitor continuturi negative diseminabile electronic. Invocarea, pe o scara evident mai larga, a libertatii de exprimare tinde sa reprezinte un pas insemnat in efortul de conciliere a unor valorilor constitutionale aflate in conflict, oferind alternative la represiunea penala, ori de cate ori sistemele de drept asigura remedii juridice de natura civila si administrativa.
Desigur ca prin formularea optiunii pentru astfel de solutii alternative, expertii Consiliului Europei au atribuit, practic, continuturilor electronice rasiste si xenofobe un grad de pericol social abstract mai redus, in raport cu continuturile subsumate pornografiei infantile, cu conditia esentiala ca acele continuturi de idei sa nu amorseze conmportamente de ura si violenta la adresa unor persoane. La o prima analiza, asezarea in balanta a celor doua tipuri de continuturi negative poate duce, intr-adevar, la solutia asupra careia s-au oprit autorii Protocolul Aditional.
Nu mai putin insa, ne putem intreba daca acele continuturi electronice aflate in proximitatea pornografiei infantile, ale caror forme de manifestare au intretinut controverse aprinse de-a lungul mai multor decenii, nu numai in sfera juridica, dar si in domeniul artei, nu ar fi trebuit sa beneficieze de o abordare similara, in ceea ce priveste posibilitatea tratarii lor cu alte mijloace juridice. Cu alte cuvinte, se naste intrebarea daca problematica zonei “gri”, aflata intr-o anumita relatie, mai mult sau mai putin fortata, cu pornografia infantila nu ar fi fost indreptatita sa beneficieze de o raportare identica la campul de afirmare a libertatii de exprimare. Prin formularea acestei intrebari nu facem decat sa punem in evidenta considerentele expuse cu echilibru si luciditate in decizia prin care Curtea Suprema a Statelor Unite, in speta Ashcroft v. Free Speech Coalition a constatat, cu majoritate, neconstitutionalitatea dispozitiilor legale care incriminau pornografia infantila bazata pe aparenta imaginilor si sintetizarea electronica de imagini. (8)
Lista lui Schindler sau Pianistul reprezinta creatii cinematografice in care rasismul, xenofobia, precum si expresia lor criminala – Holocaustul - sunt redate intr-un mod dramatic si cutremurator, cu scopul de a reaminti vesnic si de a nu mai permite actiunile care au dus la asemenea tragedii istorice. In considerarea acestui scop, nimeni nu a contestat libertatea de exprimare a cineastilor ale caror opere reproduc explicit elemente ale ideilor si comportamentului, pe care Protocolul Aditional tinde sa le incrimineze.
Pe de alta parte, Romeo si Julieta, Maladolescenza, Lolita, Blue Lagoon, American Beauty si alte productii artistice, ai caror protagonisti sunt adolescenti sau pre-adolescenti infatisati in ipostaze erotice, au un caracter tot mai controversat si risca etichete incriminatoare, deoarece astazi reteaua mondiala de computere face posibila, la scara planetara, infatisarea abuzurilor sexuale asupra copiilor. In aceste conditii, represiunea penala dobandeste un curios ascendent asupra valorii estetice a unor opere, unele dintre ele anterioare epocii Internetului, inlaturand vocatia criticii de specialitate de a crea, cu instrumente proprii, dezbateri asupra criteriilor estetice aplicabile unor astfel de productii si de a formula temeiul respingerii acelor creatii care nu satisfac exigente artistice. In aceste cazuri, principiile referitoare la libertatea de exprimare par sa nu mai prezinte relevanta. Resuscitarea temei pornografiei infantile mediata de serviciile Internet produce automat controverse ascutite in mediile ne-electronice, in ceea ce priveste legalitatea productiilor sus-amintite, carora le atribuie un potential criminogen. In alti termeni, daca Steven Spielberg sau Roman Polanski nu pot fi acuzati ca incita prin filmele lor, in mod indirect, la rasism si xenofobie, in schimb, romanul lui Nabokov, mai ales forma sa ecranizata, are darul sa stimuleze pedofilia.
Este posibil, pe de alta parte, ca viziunea diferita asupra pericolului social abstract generat de cele doua tipuri de continuturi sa fi fost determinata de criterii preponderent politice. O asemenea posibilitate nu poate fi exclusa, mai ales atunci cand vorbim despre documente juridice elaborate in cadrul unor organizatii internationale. Tema combaterii pornografiei infantile are un pronuntat caracter politic, in special in Congresul S.U.A., unde, intr-o perioada de cinci ani, au fost adoptate mai multe legi focalizate pe acest subiect. De cealalta parte, nu poate fi negata existenta unor puternice organizatii neguvernamentale (printre care, celebra Anti-Defamation League (9)) al caror lobby orientat impotriva manifestarilor rasiste si xenofobe are o influenta considerabila in sfera politica si legislativa.
In cele din urma, fara a avea pretentia formularii unei aprecieri altfel decat relative, credem ca temeiul abordarii diferentiate in cadrul celor doua documente adoptate de Consiliul Europei este, mai degraba, unul conjunctural, in contextual caruia, cea dintai creatie legislativa dintr-o serie determinata este, adesea, mai putin elaborata in unele dintre elementele sale definitorii, in vreme ce urmatoarea incercare se caracterizeaza printr-un plus de prudenta in formularea solutiilor juridice. Nu de putin ori, autorii unui prim demers normativ, caracterizat printr-un grad mai ridicat de inflexibilitate, sunt in masura sa propuna, la scurt timp dupa prima incercare, o abordare mai nuantata, daca nu cu privire la acelasi obiect de reglementare, atunci referitor la o tematica invecinata. Acest fenomen se produce ca urmare a reevaluarii unor criterii de referinta, sociale, politice sau de alta natura, care au incidenta in domeniul supus reglementarii.
Indiferent insa de motivatiile concrete, ceea ce merita apreciat, in contextul studiului de fata, este acest al doilea moment, in care Consiliul Europei, tratand o problematica juridica deosebit de sensibila, recurge la un mecanism normativ apt sa permita o cantarire mai atenta a valorilor ce vin in coliziune cu libertatea de exprimare in Internet.
5.2.5. In art.4 al Protocolului Aditional este incriminata amenintarea, realizata prin intermediul sistemelor informatice, cu privire la savarsirea unor fapte penale grave impotriva unor persoane ori grupuri de persoane, pe motive rasiste si xenofobe.
Faptele penale avute in vedere se pot referi la viata, integritatea fizica, siguranta sau proprietatea persoanelor amenintate. Statele parti sunt libere sa stabileasca in legislatia interna “gravitatea” infractiunilor (pct.34 din Raportul Explicativ).
Spre deosebire de alte fapte pe care Protocolul Aditional tinde sa le combata, amenintarea nu trebuie sa fie facuta in public, ea putand avea loc si pe calea comuncatiilor private, cum ar fi posta electronica (pct.35 din Raportul Explicativ). A fortiori, ne vom afla in prezenta unei asemenea amenintari atunci cand ea se produce in interiorul unor grupuri de conversatie cu caracter mai mult sau mai putin restrans.
5.2.5. Art.5 din Protocolul Aditional se concentreaza asupra insultei motivata rasial sau xenofob.
Insulta poate fi reprezentata de invective sau alte exprimari agresive, de natura a prejudicia onoarea sau demnitatea unei persoane. Este necesar ca din continutul insultei transmisa electronic sa rezulte ca se refera, in mod direct, la persoana ce face parte dintr-un grup pe care Protocolul Aditional urmareste sa il protejeze. Importanta este precizarea ca o insulta formulata in contextul unor comunicatii private nu este acoperita de textul legal (pct.36 din Raportul Explicativ). Insulta avand, in conceptia autorilor documentului international, un grad de pericol social mai redus decat amenintarea, poate fi sanctionata numai daca s-a transmis intr-un mediu electronic accesibil publicului.
In art.5 alin.2 lit.a) din Protocolul Aditional este prevazuta posibilitatea de care dispun statele-parti, de a stabili in legislatia penala interna ca, prin savarsirea insultei, persoanele lezate sunt efectiv expuse urii si dispretului din partea publicului. Este vorba, prin urmare, despre o eventuala cerinta suplimentara care, in acest mod, tinde sa nu ingradeasca la extrem libertatea de exprimare.
5.2.6. Aspectul cel mai important din continutul art.6 (referitor la negarea, banalizarea grosiera, aprobarea sau justificarea genocidului ori a crimelor impotriva umanitatii) este acela ca nu sunt avute in vedere doar crimele savarsite de regimul nazist in cel de-al doilea razboi mondial, ci si orice alte fapte de genocid si crime impotriva umanitatii, astfel cum acestea au fost stabilite de alte curti internationale de justitie, dupa 1945 (pct.40 din Raportul Explicativ).
5.2.7. Este, de asemenea, de remarcat dispozitia inscrisa in art.7, menita sa determine sanctionarea complicitatii la savarsirea faptelor prevazute la art.3 - 6 din Protocolul Aditional.
Punctul 45 al Raportului Explicativ subliniaza ca, desi transmiterea prin intermediul serviciilor Internet impune recursul la un furnizor de astfel de servicii, acesta nu poate fi sanctionat cat timp, in sarcina sa, nu a fost stabilita intentia de contribui la savarsirea faptei. Prin urmare, nu exista o obligatie a furnizorilor de servicii Internet, de a proceda la monitorizarea activa a continuturilor ilicite, pentru a putea astfel evita raspunderea penala.
5.3. Practica judecatoreasca internationala a consemnat, relativ recent, un caz extrem de relevant, in ceea ce priveste tratamentul juridic al unor continuturi negative de tipul celor pe care le-am evocat mai sus, implicand cunoscutul furnizor de servicii Internet Yahoo! Inc.
5.3.1. In fapt, Yahoo! ofera, printre alte servicii online, mijloacele necesare pentru participarea utilizatorilor la licitatii in Internet. Paginile Web consacrate licitatiilor electronice sunt localizate pe teritoriul mai multor state, ceea ce ingaduie un acces larg al utilizatorilor, acestia putand cumpara bunuri atat de pe site-uri situate in tara in care se gasesc, precum si de pe paginile Yahoo! aflate in alte tari.
Un asemenea site localizat in Franta oferea spre licitare insemne, uniforme si alte obiecte simbolice din perioada nazista, in conditiile in care legea penala franceza interzice comercializarea bunurilor care evoca nazismul sau care ar putea fi calificate pro-naziste. Fata de aceasta situatie, compania Yahoo! a eliminat bunurile respective de pe site-ul sau de licitatii din Franta.
5.3.2. Ulterior insa, utilizatorii din Franta au achizitionat obiectele cu caracter nazist de pe pagina de licitatii Yahoo! aflata in S.U.A. Ca reactie la continuarea comercializarii obiectelor pentru utilizatorii francezi, doua organizatii activiste din Franta, LICRA si UEJF, au declansat o serie de masuri agresive impotriva companiei americane, pentru a o determina sa sisteze comercializarea insemnelor naziste de pe orice pagini care ar fi accesibile utilizatorilor francezi.
Campania dusa de cele doua organizatii a culminat cu o actiune in justitie impotriva Yahoo!, adresata Tribunalului de Mare Instanta din Paris. In data de 22 mai 2000, instanta a pronuntat o ordonanta prin care a dispus ca Yahoo! sa adopte toate masurile pentru a face imposibil accesul utilizatorilor din Franta la continuturile negative de pe site-urile consacrate licitatiilor. In mod concret, furnizorul de servicii trebuia sa avertizeze orice utilizator al adresei www.yahoo.fr , inaintea oricarei actiuni a acestuia din urma in motorul de cautare, ca orice identificare, pe aceasta cale, a unor resurse cu continut nazist sanctionate potrivit legii franceze, creeaza obligatia pentru utilizatorul din Franta de a se abtine de la vizionarea resurselor respective, sub sanctiune penala.
Compania americana a solicitat instantei modificarea hotararii, cu motivarea ca un furnizor de servicii Internet nu poate determina locul in care se gasesc utilizatorii ce acceseaza respectivele resurse online. Tribunalul a respins cererea formulata de Yahoo!, solicitand furnizorului de servicii ca, pana in februarie 2001, sa se conformeze ordonantei, trebuind sa plateasca, in caz contrar, o amenda cominatorie substantiala.
Mai mult, prin ordonanta din 20 noiembrie 2000 (10) , Tribunalul de Mare Instanta din Paris a retinut, printre altele, ca:
1. Exceptia de necompetenta ridicata de Yahoo! nu este intemeiata, intrucat, desi continuturile de pe site-urile sale sunt, in principal, directionate catre utilizatorii americani, totusi, infatisarea simbolisticii naziste este de natura sa preocupe orice persoana.
2. Exceptia de necompetenta ridicata de Yahoo! nu este intemeiata si pentru faptul ca eventualele dificultati de punere in executare a hotararii unei instante franceze pe teritoriul S.U.A. nu poate justifica, in sine, necompetenta.
3. Un furnizor de servicii Internet are posibilitatea sa constate statul de provenienta al utilizatorilor, pe baza adresei IP rezervata fiecarui computer de pe care se poate avea acces la World Wide Web. Dintr-un raport de expertiza infatisat instantei rezulta ca, in practica, peste 70% din adresele IP ale utilizatorilor situati in Franta pot fi identificate ca fiind franceze.
4. Yahoo! isi poate programa motorul de cautare, astfel incat acesta sa nu dea curs solicitarilor formulate de utilizatorii francezi, in scopul identificarii unor resurse care au legatura cu termenul “nazism” sau altele asemanatoare.
In legatura cu aspectele retinute de instanta judecatoreasca franceza, se remarca motivarea pe baza careia a fost respinsa exceptia de necompetenta. Este vorba, pe de o parte, despre prevalenta continutului negativ asupra normelor de competenta, iar, pe de alta parte, despre nerelevanta unor posibile dificultati ulterioare in procesul de executare a hotararii in alt stat.
Abordari de acest tip, realizate in contextul tratamentului juridic al unor continuturi negative traficate electronic, pot determina in timp mutatii profunde in practica instantelor din lume, inclusiv auto-atribuirea competentei de judecata indiferent de locul unde hotararea judecatoreasca ar urma sa isi produca efectele. Intr-un fel, exista tendinta de a se produce, ca reactie la globalizarea comunicarii, o globalizare a jurisdictiei asumata liber de instantele unor state.
Pentru a evita aplicarea unei sanctiuni, Yahoo! s-a conformat, in parte, dispozitiilor instantei, in sensul ca a eliminat, de pe toate paginile Web in care se organizau licitatii, orice bunuri de natura sa promoveze continuturi negative referitoare la nazism sau la Ku Klux Klan, apte sa incite la ura si violenta. Totusi, nu toate obiectele legate de nazism au fost eliminate, Yahoo! considerand ca insignele si monezile, precum si carti sau filme cu o astfel de tematica vor putea fi licitate in continuare. Aceste exceptii au fost asumate de furnizorul de servicii online in temeiul unei politici proprii de conduita, intemeiata pe principiul, tot mai raspandit in teritoriul virtual, al autoreglementarii.
5.3.3. Constienta ca o adecvare totala la dispozitivul deciziei franceze i-ar afecta considerabil libertatile fundamentale consacrate pe teritoriul S.U.A., compania americana s-a decis sa actioneze, cerand Curtii Districtuale din California de Nord sa constate, in contradictoriu cu LICRA si UEJF, ca punerea in executare a hotararii pronuntate in Franta ar contraveni Constitutiei Statelor Unite.
In data de 7 noiembrie 2001, instanta districtuala a admis cererea (11), pe baza urmatoarelor considerente esentiale:
1. Site-urile de licitatii furnizate de Yahoo! se afla la dispozitia oricaror utilizatori care doresc sa plaseze diverse bunuri in scop de comercializare, solicitand oferte de cumparare de la alti utilizatori de pe tot mapamondul.
2. In calitate de furnizor al serviciului, Yahoo! se limiteaza la a inregistra oferta cea mai buna pentru un anumit produs, expediind un e-mail catre vanzator si cumparator, continand datele de contact ale acestora.
3. Yahoo! nu are nici o calitate in raportul juridic ce se stabileste intre vanzatorul si cumparatorul online, acestia din urma avand obligatia sa convina asupra modalitatilor de plata si de predare a bunurilor.
4. Yahoo! monitorizeaza operatiunile juridice incheiate electronic, interzicand comercializarea anumitor categorii de bunuri (bunuri furate, organe umane, droguri, arme si bunuri care violeaza embargoul impus in comertul cu anumite state).
5. Yahoo! nu are nici un fel de prerogative in reglementarea continutului mesajelor transmise de utilizatori, astfel incat unii dintre acestia din urma pot oferi spre vanzare si bunuri din categoria celor prohibite de legea penala franceza.
6. Cauza adusa in fata instantei judecatoresti nu pune in discutie acceptarea morala a promovarii simbolurilor naziste. Potrivit unor standarde rezonabile de moralitate, nazismul este considerat responsabil pentru unele dintre cele mai monstruoase crime cunoscute in istorie.
7. Cauza nu pune in discutie nici dreptul statului francez ori al unui stat de a-si stabili propria legislatie. O prerogativa esentiala a unui stat suveran este aceea de a determina ce tipuri de exprimare si conduita sunt admisibile in interiorul frontierelor sale.
8. Obiectul cauzei il reprezinta faptul daca este sau nu admisibil, din perspectiva Constitutiei si a legilor S.U.A., ca un alt stat sa reglementeze continutul exprimarii unui rezident american pe teritoriul S.U.A., pe considerentul ca acel continut poate fi accesat prin Internet de utilizatori aflati in statul strain.
9. Cauza trebuie judecata in conformitate cu prevederile Constitutiei si ale legilor S.U.A., in special cu luarea in considerare a principiilor inscrise in Primul Amendament.
10. Instanta franceza a formulat o judecata diferita, intemeiata pe propria experienta si pe propriul sistem legislativ. Cu toate acestea, in demersul de aplicare a legislatiei americane, instanta districtuala nu intentioneaza sa manifeste lipsa de respect fata de decizia pronuntata de Tribunalul de Mare Instanta din Paris si fata de considerentele care s-au situat la baza acesteia.
11. Scopul actiunii Yahoo! in fata curtii districtuale nu este acela de a rejudeca fondul cauzei asupra caruia s-a pronuntat instanta din Franta, si nici de a stanjeni autoritatile franceze in aplicarea legilor lor interne, in legatura cu conduita Yahoo! pe teritoriul francez, ci numai de a stabili daca un organ jurisdictional american ar putea pune in executare decizia franceza, fara a afecta prevederile Primului Amendament.
12. Specificul acestei cauze rezida in faptul ca Internetul permite unei persoane sa vorbeasca in mai multe locuri, in acelasi timp. Cu toate ca statul francez dispune de dreptul suveran de a reglementa ce tip de exprimare este admisibil pe teritoriul sau, instanta americana nu poate pune in executare o decizie straina care afecteaza libertatile fundamentale inscrise in Constitutie, prin limitarea exprimarii protejate constitutional, care are loc simultan in interiorul frontierelor S.U.A.
13. In absenta unui corp de norme capabil sa reglementeze standarde internationale in domeniul exprimarii prin Internet si a unui tratat international referitor la impunerea acestor standarde unor continuturi exprimate de pe teritoriul S.U.A., obligatia instantei americane de a asigura protectia Primului Amendament are prioritate in raport cu recunoasterea efectelor deciziei pronuntate in Franta fata de rezidentii americani.
Am redat aceste considerente ample ale hotararii pronuntate de Curtea Districtuala din California de Nord, in scopul reliefarii urmatoarelor aspecte:
- prudenta de a nu nega, in sine, o hotarare pronuntata intr-o tara straina, pe baza legislatiei aplicabila in acel stat;
- circumstantierea rolului pe care il are furnizorul de servicii Internet, in legatura cu crearea continuturilor online de catre utilizatori;
- imposibilitatea fixarii - cel putin, in momentul de fata – a unor standarde de exprimare acceptate la nivel international, in pofida accelerarii procesului de globalizare a comunicatiilor;
- prevalenta, in aceste conditii, a standardelor nationale in ceea ce priveste evaluarea continuturilor electronice;
- preeminenta libertatii de exprimare in fata exigentelor de recunoastere a efectelor unei hotarari judecatoresti intr-un alt stat decat in cel in care a fost pronuntata.
Doua idei din suita celor care au insotit controversele asupra acestui caz merita sa fie evocate. Una dintre ele apartine lui Henry H. Perritt Jr., decan al Chicago-Kent College of Law si specialist in dreptul Internetului.
Referindu-se la modul in care legile nationale actioneaza asupra continuturilor electronice, profesorul american a constatat imposibilitatea concilierii legilor aflate in concurs. Astfel, daca o pagina Web este accesibila oricui, fiind guvernata de legislatia oricarui stat de pe glob, atunci Internetul va fi reglementat de legea “celui mai mic numitor comun” sau, in alti termeni, de regulile cele mai restrictive. Pe de alta parte, daca am acorda intaietate legii statului unde se afla creatorul de continuturi, inseamna ca valorile locale ale unor state straine nu vor putea fi ocrotite. (12) Acesta este modul de abordare a problemei din perspectiva aplicarii legii in spatiu.
Alti specialisti se concentreaza strict pe problema continutului, cum este cazul lui Michael Traynor, unul din avocatii Yahoo!. El sustine ca utilizatorii francezi care nu doresc sa vizioneze simbolistica nazista sunt liberi sa nu o faca. Acesta este un act voluntar de receptionare a unei informatii. (13) Avocatul american omite din vedere faptul ca nu aceasta este, in realitate, problema. Nu libertatea de optiune in favoarea unui anumit continut este pusa in discutie, ci modul de raportare la o norma penala ce interzice expres furnizarea si, respectiv, receptionarea unui continut periculos. Asa cum, cu siguranta, exista cetateni francezi dezgustati de vehicularea unor idei si simboluri asociate cu Holocaustul, sunt si utilizatori care cauta expres asemenea resurse in Internet, deoarece adera si sustin rasismul si xenofobia.
Este demna de mentionat si pozitia echilibrata, menita sa identifice solutii constructive, formulata, in mod paradoxal, de un reprezentat al uneia dintre cele mai radicale organizatii de combatere a propagandei anti-semite, B’nai Brith. Constient de contradictiile Internetului, David Matas admite ca legile nu reprezinta, in nici un caz, raspunsul definitiv la provocarile noilor tehnologii. Sanctionarea comportamentului ilicit nu constituie unica modalitate de modificare pozitiva a conduitei oamenilor. Cand dorim sa combatem limbajul xenofob, exista si alte solutii aplicabile mediului virtual: deconectarea de la serviciile Internet sau de la cele telefonice, adoptarea de coduri de conduita, dezbateri cu furnizorii de servicii electronice, supravegherea exercitata de parinti si institutii asupra modului in care minorii acceseaza diverse resurse Internet, limitari impuse de furnizorii de servicii, programe de filtrare/blocare, acorduri incheiate cu utilizatorii si furnizorii de servicii si, nu in ultimul rand, elaborarea de conventii internationale.
O observatie interesanta vizeaza grupurile de stiri nemoderate, in care partizanii limbajului si ai ideilor rasiste si xenofobe se confrunta - in discutii libere, chiar daca adesea violente – cu oponentii lor. Asemenea resurse virtuale, chiar daca prezinta si continuturi negative ar trebui mentinute si nu interzise, deoarece orice utilizator poate fie sa ia parte la dezbateri, fie sa le priveasca doar, evaluand argumentele partilor si putand sa se convinga singur de inconsistenta discursului rasist si xenofob. (14)
5.4. La finalul acestei sectiuni, ne ingaduim cateva scurte consideratii. In opinia noastra, rasismul si xenofobia in Internet vor genera, in continuare, suficient de numeroase probleme in procesul de represiune penala la nivelul statelor, in pofida existentei unui document international adoptat la nivelul Consiliului Europei, care, dupa cum am vazut, tinde sa creeze o baza de cooperare juridica a statelor semnatare. Desi s-a dorit a fi un cadru normativ unitar, Protocolul Aditional ingaduie statelor-parti sa isi configureze normele penale interne in aceasta materie, cu luarea in considerare a specificitatilor propriilor sisteme si traditii normative. Acest fapt este de natura sa duca la diferentieri sensibile in efortul de combatere a continuturilor de rasism si xenofobie.
O alta problema, derivata din cea eventualelor deosebiri intre legile penale ale statelor, va continua sa fie reprezentata de dificultatea impunerii unor standarde de represiune penala intr-un alt stat. Cazuri de tipul Yahoo! ar putea sa se reproduca, mai ales in contextul inexistentei unor coduri de conduita severe si unitare ale furnizorilor de servicii Internet la nivel global. (15)
In sfarsit, pornind de la zonele “gri” pe care Protocolul Aditional le evoca mai mult sau mai putin explicit, este posibil sa se amplifice disputele in jurul delimitarii precise a continuturilor rasiste si xenofobe, indeosebi in conditiile in care o propaganda subtila subordonata acestor orientari ar putea duce, pe cai ocolite, la aceleasi rezultate socialmente periculoase pe care documentul Consiliului Europei incearca sa le combata.
Pe de alta parte, promotorii libertatii de exprimare in Internet continua sa insiste asupra tezei potrivit careia “Cuvintele au consecinte numai daca noi decidem sa le atribuim astfel de consecinte. Nu cuvintele in sine genereaza actiuni, ci modul in care noi intelegem sa apreciem valoarea si adevarul cuvintelor.” De asemenea, este interesant felul in care este privita libertatea de exprimare in raportul dintre autorul si destinatarul continuturilor. “Cei ce sunt cu adevarat inzestrati cu libertatea de exprimare sunt receptorii, iar nu emitentii mesajelor. Libera exprimare ne ingaduie sa cantarim argumentele si sa ne formulam propriile concluzii. […] Teoria conform careia exprimarea ideilor ar trebui restrictionata, intrucat oamenii au o capacitate scazuta de a formula judecati de valoare corecte, este lipsita de sens. Singurul mod de a consolida aceasta capacitate este acela de a informa oamenii mai mult. Ingradirea informarii ar fi de natura sa lipseasca oamenii de puterea judecatii. In realitate, libertatea de exprimare constituie cel mai bun instrument de care dispunem pentru a lua hotarari si a ne justifica faptele.” (16) Este o concluzie la care nu putem sa nu subscriem, cel putin in lumina dispozitiilor art.30 din Constitutia Romaniei
Note :
1. A se vedea H.D. Dumitru, Probleme juridice privind continuturile negative din Internet, Pandectele Romane nr.3/2003, p. 217-239.
2. Un autor afirma ca Internetul permite, astazi, celor care propaga ura rasiala sa patrunda in intimitatea locuintelor, sa identifice mentalitati vulnerabile, capabile sa preia asemenea mesaje (a se vedea D. Matas, Countering Hate on the Internet: Recommendations for Action, Media Awareness Network, articol disponibil la adresa www.media-awareness.ca/english/resources/online_hate/countering_hate.cfm ). A se vedea si Neonazis nutzen verstärkt das Internet, Berliner Morgenpost, stire disponibila la adresa www.elektrolounge.de/bm/el…v/news/199807/news1998072102.html , in care era evocata existenta, la nivelul anului 1998, a unor sute de pagini Web avand continuturi extremiste de dreapta, potrivit analizelor Oficiului Federal pentru Apararea Constitutiei, din R.F.G.
3. Protocolul Aditional este disponibil la adresa http://conventions.coe.int/treaty/en/Treaties/Html/189.htm
4. Disponibil la adrea http://conventions.coe.int/treaty/en/Reports/Html/189.htm
5. A se vedea, in acest sens, dispozitiile art.11-15 din Legea romana privind comertul electronic nr.365/2002, referitoare la raspunderea furnizorilor de servicii.
6 A se vedea G. Ebraico, Defamation ON-LINE and freedom of speech on the Internet, studiu disponibil in format pdf la adresa http://edec.com.ar/derinfor/251.pdf
7. Daca destinatarul transmite, la randul sau, mesajul cu continut xenofob sau rasist, via e-mail, catre un grup de alti destinatari, atunci ne-am putea gasi in prezenta unei conduite ilicite. Cu toate acestea, pct.30 din Raportul Explicativ mentioneaza ca, si in aceste situatii, examinarea si incadrarea juridica a faptei trebuie sa se realizeze cu prudenta, deoarece complexul circumstantial ar putea indica existenta, in realitate, a unei comunicatii private, nepedepsibile. Este de discutat, in acest sens, cum ar trebui diferentiate, de pilda, 10 mesaje avand acelasi continut, expediate catre 10 destinatari, in comparatie cu un singur mesaj transmis intr-un Chatroom la care participa simultan zeci de utilizatori.
8. A se vedea H.D. Dumitru, loc.cit., p.234-235.
9. Pe al carei site, la adresa www.adl.org , se ofera software destinat impiedicarii accesului copiilor la pagini Web ce promoveaza rasismul si xenofobia.
10. Textul in limba engleza al ordonantei este disponibil, in format pdf, la adresa www.cdt.org/speech/international/001120/20yahoofrance.pdf
11. Textul hotararii judecatoresti este disponibil, in format pdf, la adresa www.cdt.org/jurisdiction/010607/yahoo.pdf
12. A se vedea C.S. Kaplan, French Nazi Memorabilia Case Presents Jurisdiction Dilemma, Cyberlaw Journal, articol disponibil la adresa http://emoglen.law.columbia.edu/CPC/archive/hatespeech/11law.html
13 Ibidem.
14. A se vedea D. Matas, loc.cit. Autorul se refera inclusive la crearea de jocuri pe computer, destinate sa combata rasismul si xenofobia. Este, practic, un tip de contrapropaganda care, daca este realizata cu inteligenta, fara a crea in schimb alte stereotipii comportamentale daunatoare, poate duce la campanii de succes. In fond, solutia se bazeaza pe oferirea de alternative de idei unui grup de utilizatori penetrabili la mesaje rasiste sau xenofobe. O abordare similara poate fi gandita si in scopul contracararii altor tipuri de continuturi negative, cum ar fi pornografia infantila.
15. Cu privire la insistenta elaborarii unor astfel de coduri de conduita, a se vedea A.Cooper, St. King, Spreading Hate on the Internet, Simon Wiesenthal Center, articol disponibil la adresa www.wiesenthal.com/itn/oped09.htm
16. A se vedea Internet Freedom, The Hate Speech Controversy, Statement of Position: Hate Speech, articol disponibil la adresa www.netfreedom.org/racism/position.html