3.Pornografia adulta in Internet

3.1. Proliferarea serviciilor Internet cu continut pornografic nu mai poate surprinde in prezent, daca avem in vedere extinderea acestui tip de exprimare in mass-media clasica. Internetul ofera un substantial plus de spatiu destinat mediatizarii, utilizabil in conditii de cost redus, dar de beneficii considerabile. 

Analizand fenomenologia pornografiei virtuale adulte, se poate constata, distinct de proliferarea continuturilor de acest gen, gradul inalt de accesibilitate de care se bucura utilizatorii. Usurinta identificarii paginilor respective, prin activarea motoarelor de cautare si introducerea unor cuvinte cheie sugestive, este remarcabila. 

Resursele pornografice din Internet sunt fie gratuite, fie accesibile contra cost. Uneori, furnizorii acestor servicii impun utilizatorilor potentiali sa probeze ca sunt majori, prin emiterea electronica a unui certificat de tip AVS (Age Verification System).

Prezenta masiva a internautilor in aceste zone ale teritoriului cibernetic incurajeaza comerciantii online sa plaseze publicitate comerciala pe paginile Web cu continut pornografic. Pentru a pune utilizatorii mai usor in contact cu aceste reclame publicitare, detinatorii paginilor Web respective creeaza fluxuri intense de trafic, reusind ca, prin mijloace tehnice, sa deturneze utlizatorii catre aceste locuri.

Pornografia online este responsabila, intr-o masura covarsitoare, de crearea sindromului dependentei de Internet, care, la randul sau, reprezinta un factor criminogen, favorizand infractionalitatea, inclusiv in spatiul virtual. (1)
Cat priveste continutul propriu-zis, Internetul prezinta o oferta impresionanta, de la pornografia “dura” (Hardcore), pana la imaginile erotice aflate in zona de proximitate cu productiile artistice (Softcore).

3.2. In plan legislativ, pornografia a suportat, initial, efectul incriminarii totale, pentru ca treptat, in legislatiile multor state, sa se adopte un regim mai permisiv, nu in ultimul rand, datorita mutatiilor adanci produse, in anii ‘60-’70, in cultura si civilizatia occidentala, care au dus la o interpretare noua a continutului si sferei libertatii de exprimare. (2)
In general, s-a afirmat ca orice legislatie ce isi propune sa reglementeze exprimarea ideilor pe baza continutului acestor idei se confrunta, principial, cu o puternica prezumtie de neconstitutionalitate. (3) Pentru a rasturna o asemenea prezumtie, legiuitorii trebuie sa procedeze la o atenta evaluare a mediului social caruia ii este adresata legislatia, a mentalitatilor care predomina in societate, precum si a tendintelor de evolutie previzibile in conceptii si moravuri. O legislatie care tinde sa protejeze valori constitutionale aflate in competitie cu libertatea de exprimare nu trebuie sa se focalizeze asupra valorizarii anumitor continuturi, ci, mai degraba, sa puna in prim-plan modalitatile, mai cu seama tehnice, prin care anumite categorii de persoane ar putea fi ferite de contactul cu acele continuturi.

Semnificative, din punct de vedere juridic, au fost incercarile doctrinei, legii si jurisprudentei de a defini pornografia, mai cu seama, in scopul delimitarii imaginilor si textelor obscene, in raport cu literatura si arta erotica. In acest veritabil razboi al definitiilor, notiuni precum “sexual”, “obscen” (4) , “pornografic” au dobandit intelesuri adesea diferite, astfel incat, si in prezent, persista o serie de controverse care, din perspectiva legislatiei penale, lasa deschise o serie intreaga de probleme juridice.

3.3. Fara a face o trecere exhaustiva in revista a multiplelor variante de definire, ne permitem sa atragem atentia asupra modului in care legislatia federala penala din S.U.A. a inteles sa configureze continutul notiunii de “comportament sexual explicit”, intr-o traducere pe care ne-o asumam. 

Astfel, potrivit Titlului 18 din U.S. Code, Partea I, Capitolul 110, Sectiunea 2256, alin.2, comportamentul sexual explicit reprezinta actiunea reala sau simulata constand in:
a) contactul sexual, incluzand contactul genital-genital, oral-genital, anal-genital sau oral-anal, dintre persoane de sex diferit sau de acelasi sex;
b) bestialitate;
c) masturbare;
d) sadism si masochism sau
e) infatisarea lasciva a organelor genitale ori a zonei pubiene apartinand unei persoane. (5)

Textul legii americane socheaza, desigur, prin naturalismul formularii si este greu de crezut ca statele marcate de conservatorism legislativ in elaborarea formularilor juridice ar fi dispuse sa il preia ca atare. Totusi, este de necontestat ca o asemenea descriere a unui element esential din cuprinsul normei penale contribuie, in mare masura, la incadrarea corecta a faptei, fara a da nastere la dificultati deosebite in interpretare.

O delimitare conceptuala importanta, pe care o vom avea in vedere in prezentul studiu, a fost realizata intre “pornografia adulta” si “pornografia infantila”. In vreme ce prima se concentreaza asupra persoanelor adulte avand un comportament sexual explicit, beneficiind de o anumita acceptare sociala si legala, pornografia infantila are ca obiect minorii si este prohibita fara rezerve. Textul din codul penal american sus-mentionat se refera tocmai la incriminarea pornografiei infantile.

3.4. Distinct de incriminarea pornografiei infantile, subiect pe care il vom analiza intr-o sectiune urmatoare a studiului, reglementarile penale se orienteaza actualmente in directia blocarii accesului minorilor la resursele clasice si cele electronice ale pornografiei adulte. 

In acest sens, chiar daca, in tari precum S.U.A., pornografia adulta este admisa, pericolele pe care le genereaza (violenta in familie, violul, incestul, molestarea copiilor) nu pot fi ignorate si, de aceea, preocuparea de a tine acest fenomen sub control, indeosebi in interesul ocrotirii minorilor, se manifesta tot mai mult in plan legislativ. 
Daca, in mediul real, posibilitatea minorilor de a cumpara materiale cu continut pornografic, ori de a intra in locuri care prezinta programe pentru adulti, este extrem de redusa datorita legislatiei care impune restrictii si sanctiuni severe asupra celor care exploateaza asemenea resurse, in mediul virtual, gradul de accesibilitate pentru orice persoana, deci si pentru minori, la continuturi pornografice este considerabil ridicat, pretinzand contra-masuri de ordin legal.

Repetatele esecuri inregistrate, in fata Curtii Supreme a S.U.A., de promotorii legislatiei ce tinde sa cenzureze Internetul (6) , evidentiaza vulnerabilitatea constitutionala a actelor normative care, desi animate de intentia benefica a protectiei minorilor, nu reusesc sa propuna o paradigma legislativa apta sa evite punerea in discutie a continuturilor virtuale. 

Consecinta juridica a acestei situatii o reprezinta recursul la autoreglementare care, cu toate limitele ei obiective, contribuie la situarea unor bariere tehnice intre minori si pornografia virtuala. Este vorba, in principal, de utilizarea programelor soft - de tipul Net Nanny, CYBERsitter, SurfWatch sau CyberPatrol - pe care parintii le pot utiliza la computerul de la domiciliu, in scopul blocarii accesului la anumite continuturi in Internet. Aceste soft-uri pot fi, de asemenea, instalate pe calculatoarele din biblioteci publice si din scoli, precum si in orice alte locuri frecventate in mod uzual de minori. Nu mai putin insa, soft-urile de filtrare prezinta si ele anumite neajunsuri determinate de incapacitatea programelor informatice de a valoriza datele pe care le prelucreaza. Astfel, un asemenea mecanism de filtrare nu dispune de capacitatea de a distinge intre informatiile privitoare la cancerul mamar si cele referitoare la imagini pornografice, solicitate de utilizator unui motor de cautare, prin indicarea unui “cuvant-cheie” care desemneaza ambele categorii de informatii. In felul acesta, se obstaculeaza accesul atat la continuturi negative, dar si la resurse ce pot fi extrem de utile, de exemplu, medicilor.

O alta solutie o reprezinta introducerea unor sisteme de rating al continuturilor, de tipul RSACi (Recreational Software Advisory Council on the Internet), actualmente promovate de Internet Content Rating Association (ICRA) (7) , prin care detinatorii de pagini Web pot sa isi califice propriul nivel de continut negativ. Parintii pot sa instaleze acest sistem, utilizand o parola, stabilind ce rating-uri sunt adecvate copiilor lor. Dupa instalarea sistemului de rating, minorul utilizator nu va putea naviga pe site-urile al caror nivel de clasificare este superior limitelor impuse de parintii sai. (8)

3.5. Furnizorii de continuturi pornografice sunt tot mai preocupati sa evite situatiile generatoare de raspundere penala, indiferent de severitatea normelor legale din statele carora le apartin. 

Astfel, de pilda, detinatorii de pagini Web de acest tip din S.U.A. obisnuiesc sa plaseze chiar pe Homepage, inainte de a permite accesul la continutul propriu-zis al site-ului, un text a carui valoare juridica merita analizata. In principiu, este vorba despre un avertisment adresat utilizatorilor (vizitatorilor paginii Web respective), in legatura cu tipul de continut la care urmeaza sa aiba acces. Avertismentul consta, de fapt, intr-o declaratie pe care utilizatorul o va semna “electronic”, in absenta careia nu ii va fi permis accesul in profunzimea paginii. (9) Practic, se naste o conventie intre furnizorul de servicii/continuturi Internet si utilizatorul interesat, prin care raspunderea juridica a celui dintai, cu privire la continturile oferite, este limitata sau chiar inlaturata.

Efectele juridice ale unei asemenea conventii de ne-raspundere pot fi diferite, in functie de legea penala cu care intra in coliziune. In acest sens, conventia trebuie sa fie admisa de legea penala din statul pe teritoriul caruia este situat server-ul prin care se ofera continutul negativ. 

Problemele sunt mai dificile, atunci cand ne referim la legea statului de pe teritoriul carora este accesat continutul. Este foarte probabil ca, in virtutea principiului teritorialitatii, aceasta din urma lege sa nu i se aplice in nici nu fel furnizorului de servicii/continuturi. Aceasta inseamna ca o lege care ar interzice raspandirea publicatiilor pornografice, pe teritoriul unui stat derterminat, nu va putea actiona impotriva furnizorului situat in alt stat. Chiar daca ar fi aplicabila, prin cele declarate electronic de utilizator, raspunderea penala a furnizorului este inlaturata, cu toate ca acest aspect poate fi discutat, in cazurile, extrem de rare, in care statele considera legea lor a fi incidenta in orice relatie online cu persoana situata in afara teritoriului lor. (10)

Aceasta modalitate de a ingadui accesul la continuturi pornografice situeaza, practic, povara raspunderii pe umerii utilizatorului care, in cunostinta deplina de cauza, este liber sa decida ce conduita sa adopte. El trebuie sa cunoasca, in acelasi timp, exigentele pe care legea penala din tara sa le impune cu privire la problematica accesarii si detinerii de continuturi pornografice. Pe de alta parte, fiind avertizat asupra continutului, utilizatorul nu va putea, de indata ce a acceptat termenii conventiei, sa se indrepte impotriva furnizorului, cerand sa se angajeze raspunderea penala si/sau civila a acestuia din urma.

Note :

1. A se vedea, in acest sens, modelele de autotestare, constatarile, si sfaturile psihologilor la adresa http://www.netaddiction.com/products/products.htm  

2 Pentru o prezentare sistematizata a materiei, in lumina reglementarilor din S.U.A. si Republica Federala Germania, a se vedea excelentul studiu al lui J.F. McGuire, When Speech is Heard around the World: Internet Content Regulation in the United States and Germany, studiu disponibil in format pdf la adresa http://www.nyu.edu/pages/lawreview/74/3/McGuire.pdf  

3. Ibidem, p.753.

4. Initial, intr-o speta judecata de Curtea Suprema a S.U.A. - Roth v. United States, 354 U.S. 476, 484-85 (1957) -, s-a considerat ca Primul Amendament la Constitutia S.U.A. (cel care consacra libertatea de exprimare) nu acopera limbajul obscen, legiuitorul avand dreptul sa instituie masuri de protectie a comunitatii in fata obscenitatii (ibidem, p.755).
Mai tarziu, in speta Miller v. California - U.S. 15 (1973) -, instanta suprema americana a fixat trei criterii, in functie de care o anumita lucrare este sau nu obscena:
1. felul in care o persoana medie, bazandu-se pe standardul mediu al comunitatii din care face parte, va considera ca lucrarea respectiva are ca scop stimularea sexuala;
2. in ce masura lucrarea, privita ca intreg, exprima, intr-un mod agresiv, o conduita sexuala, astfel cum aceasta din urma este definita de legea statala aplicabila;
3. in ce masura lucrarea, privita ca intreg, are un serios deficit de valoare literara, artistica, politica sau stiintifica.
Pe linia evolutiei jurisprudentiale in aceasta arie de probleme, Curtea Suprema a S.U.A. s-a referit la materialele “indecente” care, spre deosebire de cele “obscene”, beneficiaza de protectia Primului Amendament. Astfel, in speta Sable Communications v. FCC – 492 U.S. 115 (1989), instanta s-a pronuntat in sensul ca legislatia care sanctioneaza publicitatea comerciala indecenta este neconstitutionala, in sensul ca nu se poate admita ca populatia adulta sa fie constransa sa vada doar ceea ce este permis pentru copii. Spre deosebire de materialele “obscene”, cele “indecente” sunt doar potential capabile sa lezeze bunele moravuri (ibidem, p.757-758).

5. A se vedea U.S. Code Collection, Legal Information Institute, material disponibil la adresa http://www4.law.cornell.edu/uscode/18/2256.html 

6. A se vedea, pentru detaliile confruntarilor in fata Curtii Supreme, Electronic Privacy Information Center, The Legal Challenge to the Child Online Protection Act, materiale disponibile la adresa http://www.epic.org/free_speech/copa/ 

7. A se vedea site-ul asociatiei, la adresa www.icra.org  

8. A se vedea M. Landier, loc.cit. 

9. Declaratia are, de regula, urmatorul cuprins:
1. nu consider ca imaginile cu adulti avand un comportament sexual explicit reprezinta continuturi negative;
2. sunt o persoana majora si ma bucur de dreptul legal de a detine materiale despre adulti, in cadrul comunitatii din care fac parte;
3. inteleg exigentele si legile comunitatii din care fac parte si catre care voi transporta acest material si raspund pentru actiunile pe care le intreprind;
4. nu voi incerca sa ocolesc barierele de siguranta sau de alta natura care fac parte din aceasta pagina Web;
5. daca voi folosi serviciile furnizate de aceasta pagina Web cu incalcarea prezentului angajament, inteleg ca s-ar putea sa incalc legile locale si ca voi fi singur raspunzator pentru faptele mele;
6. prin accesarea, in continuare a paginii Web, descarc pe toti furnizorii de servicii, proprietarii si creatorii acestei pagini de orice raspundere ce s-ar putea naste in sarcina lor.

10. A se vedea, in legatura cu discutiile privitoare la aplicarea legii penale a statului unde fapta a produs efecte, Council of Europe, Human Rights, European Commission against Racism and Intolerance, Legal Issues involved in the Work of Law Enforcement and Investigation Authorities, 2.1.1. Jurisdiction in Criminal Matters, studiu disponibil la adresa http://www.coe.int/T/E/human_rights/Ecri/1-ECRI/3-General_themes/3-Legal_Research/2-Combat_racism_on_

Internet/Internet_Chapter2.asp